Новости

• Pre-Vetting: Înregistrările video cu audierile a patru judecători, candidați la funcțiile de membri în cadrul CSM, au fost făcute publice (Video)

  Comisia Pre-Vetting a publicat înregistrările video cu audierile ținute cu încă patru judecători, candidați la funcțiile de membri în cadrul Consiliului Superior al Magistraturii.
  
  Ion Chirtoacă, judecător la Judecătoria Chișinău, sediul Buiucani 

  Ion Chirtoacă este, din 2016, magistrat la Judecătoria Chișinău, sediul Buiucani. În paralel, activează ca formator la Institutul Național al Justiției și ca lector universitar în cadrul Academiei „Ștefan cel Mare” a MAI.

  Magistratul a făcut parte din completul de judecători care a examinat dosarul penal privind tentativa de asasinat împotriva lui Vladimir Plahotniuc. Judecătoria Chișinău i-a condamnat atunci pe toți inculpații din dosar, dar i-a achitat pe trei dintre ei pe unele acuzații aduse de procurori. Ulterior însă, instanța de apel a casat sentința primei instanțe și le-a stabilit inculpaților pedepse mai mari. În final însă, în noiembrie curent, toți inculpații din acel dosar au fost achitați. 

  Подробнее

  Comisia Pre-Vetting a publicat înregistrările video cu audierile ținute cu încă patru judecători, candidați la funcțiile de membri în cadrul Consiliului Superior al Magistraturii.
  
  Ion Chirtoacă, judecător la Judecătoria Chișinău, sediul Buiucani 

  Ion Chirtoacă este, din 2016, magistrat la Judecătoria Chișinău, sediul Buiucani. În paralel, activează ca formator la Institutul Național al Justiției și ca lector universitar în cadrul Academiei „Ștefan cel Mare” a MAI.

  Magistratul a făcut parte din completul de judecători care a examinat dosarul penal privind tentativa de asasinat împotriva lui Vladimir Plahotniuc. Judecătoria Chișinău i-a condamnat atunci pe toți inculpații din dosar, dar i-a achitat pe trei dintre ei pe unele acuzații aduse de procurori. Ulterior însă, instanța de apel a casat sentința primei instanțe și le-a stabilit inculpaților pedepse mai mari. În final însă, în noiembrie curent, toți inculpații din acel dosar au fost achitați. 

  Chirtoacă și-a cumpărat în 2022 un apartament de 68 metri pătrați, în blocul locativ din sectorul Ciocana din Chișinău, special construit pentru angajații sistemului judiciar din raioanele R. Moldova. Bunul a fost procurat cu 16 mii de euro, valoare de piață a acestuia fiind de 50 de mii de lei. În 2021, magistratul a vândut un apartament de 38,4 metri pătrați, dobândit în 2010. Deși în declarațiile de avere și interese personale depuse anterior declara că valoarea locuinței este de 195 de mii de lei, bunul a fost vândut contra 450 de mii de lei. Din 2015, are drept de abitație într-un apartament scris pe numele Lidiei Chirtoacă, mama judecătorului. Chirtoacă a raportat anul trecut un salariu total de 251 de mii de lei și datorii de 100 de mii de lei, după ce a contractat un credit, scadent în 2022.
  
  Victor Sandu, judecător la Judecătoria Chișinău, sediul Centru

  Victor Sandu activează din 2015 în calitate de magistrat la Judecătoria Chișinău, sediul Ciocana. 

  Victor Sandu este magistratul care, în prima instanță, a pronunțat decizia împotriva Rise Moldova și a jurnalistului de investigație Iurie Sanduța, în cazul anchetei privind finanțarea ilegală a Partidului Socialiștilor din Moldova din Federația Rusă, prin intermediul unui offshore din Bahamas. Ulterior, în acest caz, CtEDO a condamnat R. Moldova pentru încălcarea libertății de exprimare, statul fiind obligat să achite prejudicii în valoare de 3,800 de euro.

   

  Într-un comentariu pentru ZdG, Sandu a spus anteior că el consideră că „Hotărârea CtEDO a dat o explicație mai amplă a aplicării art. 10 al Convenției și va oferi încredere și bază juridică tuturor jurnaliștilor în activitatea lor”.
  
  Victor Sandu: „Prin hotărârea din 21 decembrie 2017, cererea de chemare în judecată înaintată de PSRM către Iurie Sanduța și Asociația Reporterilor de Investigație și securitate privind apărarea onoarei, demnității și reputației profesionale, și încasarea prejudiciului moral, a fost admisă parțial. Prin decizia CA Chișinău din 3 decembrie 2020 a fost casată hotărârea din 21 decembrie 2017 în cauza civilă la acțiunea înaintată de PSRM. Totodată, CA Chișinău a respins solicitarea de a constata în mod expres încălcarea articolului 10 și de a acorda reclamanților daune, pe motiv că nu aveau o asemenea competență. Ulterior, CtEDO a constatat că CA Chișinău a refuzat în mod expres, prin hotărârea sa din 4 martie 2020, să recunoască încălcarea dreptului reclamanților, în temeiul articolului 10 din Convenție. În consecință, Curtea a constat că a existat o încălcare a articolului 10 din Convenție, iar reclamanții au dreptul la despăgubiri pentru prejudiciul moral și le-a acordat întreaga sumă pretinsă. Astfel, consider că Hotărârea CtEDO a dat o explicație mai amplă a aplicării art. 10 al Convenției și va oferi încredere și bază juridică tuturor jurnaliștilor în activitatea lor”.

  Anterior, ZdG a scris că Victor Sandu a luat o decizie considerată de către juriști „fără precedent”, după ce a dispus acordarea unor despăgubiri pentru un accident rutier produs în regiunea transnistreană. Acesta a făcut parte și din completul de judecători care a examinat dosarul penal privind tentativa de asasinat împotriva lui Vladimir Plahotniuc. Deși atât Judecătoria Chișinău, cât și instanța de apel a condamnat inculpații, într-un final, în noiembrie curent, toți inculpații din acel dosar au fost achitați.

  În 2018, în baza unei sesizări depuse de procurorul general de atunci Harunjen Eduard pe numele lui Sandu a fost intentată o procedură disciplinară. Sesizarea viza dosarul penal pe numele omului de afaceri Serghei Cosovan. Sandu ar fi intenționat să-l elibereze din arest pe acesta, motiv pentru care procurorul de caz a cerut recuzarea magistratului. Sandu a fost îndepărtat de la examinarea dosarului, iar procedura disciplinară a fost încetată.

  Tot în 2018, în adresa CSM, Serghei Cosovan a depus o sesizare în care cerea atragerea la răspundere disciplinară a magistratului. Cosovan susținea că este persecutat de judecător și de procurorul de caz Lilian Carpaci. Sesizare a fost respinsă ca fiind neîntemeiată. 

  În 2021, judecătorul a avut venituri din salariu de 261 de mii de lei, 20 de mii de lei le-a obținut din vânzarea unui scooter, iar alte 200 de mii de lei din vânzarea unui automobil BMW.

  Anul trecut, magistratul şi soţia sa, au jucat nunta, iar la ceremonie cuplul a primit cadouri 47,200 euro, 9,250 dolari și 100 de mii de lei. Ei au primit și 3 mii de euro la cununia religioasă și civilă, iar la botezul copilului au primit 4 mii de euro.

  Conform declarației de avere și interese personale pentru 2021, anul trecut magistratul a semnat anticontrat de vânzare-cumpărare a unui apartament de 74 metri pătrați la prețul preferențial de 420 de euro pentru un metru pătrat într-un bloc locativ din sectorul Ciocana din Chișinău, special construit pentru angajații sistemului judiciar din R. Moldova.

  Tot anul trecut, judecătorul și-a cumpărat, cu 240 de mii de lei un Mercedes E220, fabricat în 2010, și o motocicletă Kawasaki VN1700 Voyager, fabricată în 2015, pentru care ar fi plătit 6,5 mii de euro. Iar în 2022, soția judecătorului a devenit proprietara unui automobil Land Rover Evoque, fabricat în 2014 și procurat cu 15,5 mii de euro. Judecătorul declară că în 2020 a primit dreptul de folosință pentru un apartament de 54,7 metri pătrați, care din 2016 aparține părinților săi.
  
  Veronica Cupcea, judecătoare la Judecătoria Orhei, sediul Central

  Veronica Cupcea și-a început în 2007 cariera de magistrată la Judecătoria Orhei, unde, în 2010, a fost numită președintă a instanței, pe un termen de 4 ani. În 2020, a fost transferată temporar la sediul Telenești al Judecătoriei Orhei. Din ianuarie 2021 exercită interimatul funcției de președintă a Judecătoriei Orhei. 

  În 2012, Cupcea a fost cercetată disciplinar pentru „neexecutarea întocmai a cerințelor legii la înfăptuirea justiţiei, încălcarea obligației de imparţialitate şi încălcarea normelor imperative ale legislaţiei”, motiv pentru care președintele de atunci Nicolae Timofti i-a respins numirea sa în funcţie până la atingerea plafonului de vârstă. Ulterior, Timofti a semnat decret de numire în funcție până la tingerea plafonului de vârstă.

  Numele judecătoarei Cupcea a ajuns în atenția opiniei publice după ce, în 2012, ZdG a scris că după ce a condamnat-o la o pedeapsă non-privativă de libertate pe o grefieră care activa în cadrul instanței pentru însușirea bunurilor materiale ale statului, judecătoarea Cupcea a angajat-o ulterior pe aceasta în calitate de consilieră. Nicolae Roşca, preşedintele Colegiului Disciplinar al CSM, susţinea atunci că în acest caz există suspiciuni de conflict de interese. După articolul ZdG, CSM a sancționat-o pe magistrată cu atenționare, pe motiv că ea ar fi afectat imaginea justiției. Publicitate

  În 2020, familia Cupcea a dobândit o casă de locuit de 149,1 metri pătrați, pentru care a indicat o valoare de 186 de mii de lei. În declarația de avere și interese personale pentru 2021, magistrata declară că valoarea bunului este de 726 de mii de lei, motivul diferența fiind „cheltuielile de finisare a bunului”, în baza unui credit bancar. Familia Cupcea mai deține ½ dintr-o altă casă de 147 metri pătrați, estimată la 63 de mii de lei, obținută prin contract de moștenire, dar și un apartament de 92 de metri pătrați, estimat la 641 de mii de lei. Anul trecut, judecătoarea și-a cumpărat cu 350 de mii de lei un automobil Tayota C-HR, fabricat în 2018. Datoriile familiei Cupcea se ridică la 540 de mii de lei, după ce, în 2018, a contractat un credit cu rata dobânzii de 7%, scadent în 2028. Veronica Cupcea a raportat pentru anul trecut venituri din salariu de 362 de mii de lei.

  Aureliu Postică, judecător la Judecătoria Chișinău, sediul Buiucani

  Aureliu Postică este judecător din anul 2011. A activat la Judecătoria Orhei, iar în 2014 a fost transferat la Judecătoria Rîșcani, mun. Chișinău. În 2017 a fost numit, prin transfer, în funcția de judecător la Judecătoria Chișinău.

  Aureliu Postică a făcut parte din completul de judecători, care, în martie 2021, le-a achitat pe magistratele Galina Moscalciuc, Svetlana Tizu, Liubovi Brânză, Ludmila Ouș și Victoria Hadârcă – inculpate în dosarul de corupție intentat în octombrie 2018, fiind bănuite că ar fi pretins și primit sume de bani în proporții deosebit de mari pentru a emite decizii favorabile pe mai multe cauze penale aflate în examinare. 

  În 2019, Postică a participat la Adunarea Generală a Judecătorilor, considerată ilegală de către CSM și Guvernul de atunci, prin care se cerea demiterea membrilor CSM. 

  Tot Postică examinează de mai bine de doi ani și jumătate dosarul, deschis în 2017, în care este vizat fostul ministru al Agriculturii Eduard Grama. Dosarul a ajuns în gestiune acestuia, după ce aproape trei ani se împotmolise în prima instanță, fiind pe rol la judecătorul Ghenadie Plămădeală. În gresiunea lui Postică este și dosarul penal intentat de procurorii moldoveni pe numele fostului deputat român, Mihai Cristian Rizea, pentru fals în declaraţii, dosar care bate pasul pe loc, ședințele fiind amânate de la o zi la alta. 

  În 2016, Postică a respins cererea avocaților Domnicăi Manole prin care se solicita anularea ordonanței de începere a urmăririi penale pe numele judecătoarei, emisă de Eduard Harunjen, procurorul general interimar de atunci. Postică şi-a motivat decizia cu faptul că nu au fost încălcate cerinţele legii atunci când a fost dispusă iniţierea urmăririi penale pe numele Domnicăi Manole. Ulterior, procurorii aveau să renunțe la învinuire în acel dosar. 

  În februarie 2022, mai mulți magistrați de la Judecătoria Chișinău, sediul Buiucani, printre care și Postică, au depus o sesizare în adresa CSM privind atragerea la răspundere disciplinară a vicepreședintelui interimar al Judecătoriei Constantin Damaschin. Autorii sesizării susțineau că Damaschin a dat dovadă de un comportament discriminator și abuziv și poartă o tentă preferențială față de judecătorul Ghenadie Pavliuc, după ce a dispus redistribuirea a 398 de cauze contravenționale aflate în gestiunea judecătorului, care de 4 luni se afla în concediu de odihnă anual nefolosit. Sesizarea a fost respinsă ca fiind neîntemeiată, la fel ca și contestația ulterioară. 

  Postică și-a cumpărat în 2020, o casă de locuit cu o suprafață de 147 metri pătrați, despre care, în declarațiile de avere și interese personale anterioare, scria că l-a costat 500 de mii de lei. În declarația de avere și interese personale pentru anul 2021 acesta declară că locuința valorează 2 milioane de lei, adică de 4 ori mai mult, iar valoarea de piață a bunului este de 2,5 milioane de lei, diferența fiind motivată prin „investițiile în construcție”. El declară că, anul trecut, a cheltuit 1,2 milioane de lei pentru materiale de construcție și lucrări de finisare și reparație a casei de locuit. Terenul de 6 ari pe care este construită casa ar valora 600 de mii de lei.

  Judecătorul deține 2 apartamente, de 41 și 80 de metri pătrați, dobândite în 2009 și 2013. Dacă în declarația pentru 2020, el declara că apartamentul de 41 de metri pătrați l-a costat 23 de mii de lei, în cea depusă în 2021 valoarea apartamentului indicată este de 600 de mii de lei. Cât privește apartamentul de 80 de metri pătrați, în declarația din 2020 el este trecut la valoarea de 436 de mii de lei, iar în cea din 2021 – 1,3 milioane de lei. Și automobilele deținute de magistrat au în declarația de avere pentru 2021 valori diferite de cele declarate anterior. În 2020, el declara că deține un Volvo XC 90, fabricat în 2010 și dobândit în 2018 cu 285 de mii de lei. În 2021, valoarea indicată a automobilului este de 350 de mii de lei. Iar un automobil Toyota Yaris, fabricat în 2004 și cumpărat în 2014, despre care anterior declara că valorează 10 mii de lei, are în declarația pentru 2021 valoare de 50 de mii de lei. În 2020, magistratul a vândut cu circa 933 de mii de lei un apartament procurat în 2018, cu o sumă indicată de 435 de mii de lei. Familia magistratului păstrează în patru bănci, trei din R. Moldova și alta din Austria, 2,9 milioane de lei și 10 mii de euro. Anul trecut, Postică a declarat venituri din salariu de 241 de mii de lei.

  Din 2018, Diana Postică, soția magistratului, este fondatoare și administratoare la firma „D.B. Express Acount” cu activități de contabilitate şi audit financiar și consultanță în domeniul fiscal, iar din martie 2021 fondatoare și administratoarea firmei „Dilexcont” SRL, cu aceleași genuri de activitate ca și „D.B. Express Acount”. Firmele au adresa juridică în unul din apartamentele familiei, într-un bloc construit anterior pentru angajații procuraturii. Apartamentul este pus în gaj la Victoriabank, pentru un credit de 1,5 milioane de lei contractat de familia Postică în 2021 și scadent în 2041. În 2021, soția judecătorului a avut venituri din salariu de 1,3 milioane de lei.
  Sursa: zdg.md

• Tentativa 3. În concursul pentru ocuparea funcției de membru al Consiliului INJ s-au înscris doi magistrați

  Victor Sandu, magistrat la Judecătoria Chișinău, sediul Ciocana și Ghenadie Eremciuc, magistrat la Judecătoria Bălți, sediul central sunt unicii candidați înscriși în concursul organizat repetat pentru ocuparea funcției de membru al Consiliului Institutului Național al Justiției. Dosarele acestora urmează să fie examinate în următoarea reuniune a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii.

  Victor Sandu a participat și anterior în concursul pentru ocuparea acestei funcții. Magistratul nu a obținut voturi suficiente din partea membrilor CSM. Victor Sandu a fost numit în funcția de judecător la începutul anului 2015. Acesta candideaza, de asemenea, și la funcția de membru al CSM din rândul judecătorilor.

  Подробнее

  Victor Sandu, magistrat la Judecătoria Chișinău, sediul Ciocana și Ghenadie Eremciuc, magistrat la Judecătoria Bălți, sediul central sunt unicii candidați înscriși în concursul organizat repetat pentru ocuparea funcției de membru al Consiliului Institutului Național al Justiției. Dosarele acestora urmează să fie examinate în următoarea reuniune a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii.

  Victor Sandu a participat și anterior în concursul pentru ocuparea acestei funcții. Magistratul nu a obținut voturi suficiente din partea membrilor CSM. Victor Sandu a fost numit în funcția de judecător la începutul anului 2015. Acesta candideaza, de asemenea, și la funcția de membru al CSM din rândul judecătorilor.

  Ghenadie Eremciuc activează în calitate de magistrat din anul 2014. Anterior, acesta a exercitat, timp de aproximativ 12 ani, diferite funcții în organele procuraturii, printre care și funcția de procuror în Procuratura Sîngerei, în perioada 2003 – 2003, și procuror în Direcția juridică a Procuraturii Generale, în perioada 2007 – 2010.

  Funcția de membru al Consiliului INJ a devenit vacantă după ce membrul Consiliului Superior al Magistraturii, Dorel Musteață, a fost revocat din această funcție. Decizia a fost luată de CSM în baza cererii depuse de Dorel Musteață, după ce Consiliul a fost sesizat despre incompatibilitatea acestuia de a ocupa funcția de membru al Consiliului Institului Național al Justiției și cea de membru al CSM. Sesizarea a fost depusă de Ghenadie Pavliuc, membru al Consiliului Institutului Național al Justiției și vicepreședinte al Judecătoriei Chișinău, sediul Ciocana.

  În luna iulie a fost organizat un concurs pentru ocuparea acestei funcții. Inițial, în concurs s-a înscris un singur candidat, Violeta Chisilița. Ulterior, CSM a decis să prelungească perioada de depunere a dosarelor, iar în concurs s-au mai înscris Veniamin Chihai, Victor Sandu, Dorin Munteanu, Lilia Lupașco și Irina Țonov. Niciunul dintre candidați nu a obținut voturi suficiente pentru a promova concursul.

  Potrivit Legii cu privire la Institutul Național de Justiție, Consiliul este structura supremă de conducere al Institutului. Acesta este alcătuit din 13 membri. Mandatul membrilor Consiliului este de o durată de patru ani şi poate fi reînnoit doar o singură dată.

  Membrii Consiliului beneficiază, pentru fiecare şedinţă la care participă, de o indemnizaţie echivalentă cu a zecea parte din salariul mediu pe economie realizat în anul precedent celui de gestiune drept unitate de referință.
  Sursa: bizlaw.md

• На вакантное место в Высшем совете магистратуры претендуют 9 судей. Что о них известно

  В Высшем совете магистратуры (ВСМ) после добровольной отставки и.о. главы совета Анатола Пахопола освободилось место. На него уже претендуют девять судей. Некоторые из них были замешаны в скандалах, другие — открыто критиковали действующий состав ВСМ и пытались отправить в отставку его членов. Нового члена ВСМ должны выбрать на общем собрании судей, которое запланировано на 23 октября, однако из-за эпидемии коронавируса его могут перенести. NM рассказывает, что известно о судьях, которые хотят стать членами Высшего совета магистратуры.

  Подробнее

  В Высшем совете магистратуры (ВСМ) после добровольной отставки и.о. главы совета Анатола Пахопола освободилось место. На него уже претендуют девять судей. Некоторые из них были замешаны в скандалах, другие — открыто критиковали действующий состав ВСМ и пытались отправить в отставку его членов. Нового члена ВСМ должны выбрать на общем собрании судей, которое запланировано на 23 октября, однако из-за эпидемии коронавируса его могут перенести. NM рассказывает, что известно о судьях, которые хотят стать членами Высшего совета магистратуры.

   Геннадий Павлюк

   

  Геннадий Павлюк стал судьей в 2005 году. В 2014 году его перевели из суда Дондюшан в Кишинев. В 2015 году Павлюк поместил Илана Шора под домашний арест, хотя прокуроры требовали, чтобы его отправили в изолятор. Судья Павлюк также дважды продлевал предварительный арест экс-премьеру Владимиру Филату. Кроме того, Павлюк заменил на условный срок приговор экс-депутату парламента Валерию Гуме, которого суд Румынии в 2011 году приговорил к четырем годам тюрьмы по делу о коррупции. Гума должен был отбывать наказание в Молдове., но судьи решили заменить реальный срок условным.

  В 2016 году против Павлюка начали дисциплинарную проверку. Его заподозрили в том, что он обсудил приговор Гуме с прокурором Адрианой Бецишор, хотя по закону приговор нельзя ни с кем обсуждать до его оглашения. В 2016 дисциплинарная коллегия ВСМ решила, что Павлюк не допустил нарушений.

  В 2017 году Павлюк стал вице-председателем суда Чекан. В июне 2019 года ВСМ отстранил его от должности, после того как судья Михай Мургулец пожаловался на давление председателей судов, в том числе Павлюка. Но последний обжаловал решение о своем отстранении в Апелляционной палате и вернулся к работе.

  В июле 2019 года Павлюка отправили в отставку с поста члена совета Нацинститута юстиции. С таким требованием в ВСМ обратилась тогдашний министр юстиции Олеся Стамате.

  Осенью 2019 Павлюк принимал активное участие в двух общих собраниях судей, на которых пытались отправить в отставку некоторых членов ВСМ. Венецианская комиссия усомнилась в законности этих собраний, а ВСМ продолжил работать в прежнем составе.

  По данным ассоциации «Юристы за права человека», Молдова проиграла в ЕСПЧ одно дело, решение по которому принимал Павлюк.

  Согласно декларации о доходах, в 2019 году Павлюк заработал 296,5 тыс. леев. Также семья судьи получила наследство: €2,5 тыс., $ 2 тыс. и 45 тыс. леев. Кроме того, семья судьи продала имущество за €46,3 тыс. и 773 тыс. леев (какое имущество, не указано). Семья судьи владеет домом площадью 155,5 кв.м. за 578 тыс. леев и частью дома площадью 110,3 кв.м. Также в 2020 году семья судьи купила автомобиль Renault KADJAR за 272,1 тыс. леев и Lexus NX300h за 478,7 тыс. леев.

   Георгий Балан

   

  Георгий Балан начал работать судьей в 1996 году. Балан неоднократно выступал с критикой судебной системы и Высшего совета магистратуры и активно поддерживал партию «Платформа Достоинство и правда» (DA). В 2018 году, когда Балан работал в суде Буюкан, ВСМ отправил его в отставку. Причиной стала жалоба на него властей села Пугачены Новоаненского района. Они утверждали, что Балан нарушил закон, проконсультировав жителей Пугачен, которые были недовольны открытием песчаных карьеров.
  После отставки  против Балана начали вторую дисциплинарную процедуру. На этот раз дисциплинарная коллегия решила, что Балан вынес два необоснованных приговора. Он назначил штраф 50 тыс. леев вместо тюремного срока члену группировки, которая занималась торговлей наркотиками в особо крупных размерах, а также — штраф 20 тыс. леев по делу о домашнем насилии, которое закончилось смертью жертвы. Апелляционная палата была не согласна с его приговорами по этим делам, и оба решения заменила на реальные тюремные сроки.

  На парламентских выборах 2019 года Балан баллотировался от блока ACUM в Новоаненском одномандатном округе, но проиграл выборы.

  В июне 2019 года, после смены власти в Молдове, Балана назначили главой Генинспектората полиции. Однако, после того как в кадровых назначениях нового правительства нашли конфликт интересов, Балана сделали и.о. главы Генинспектората полиции. 15 ноября он подал в отставку с этой должности. К тому времени ему уже удалось оспорить решение о своей отставке с должности судьи, и в декабре 2019 года Балан вернулся на работу в суд Буюкан.

  Согласно декларации, в 2019 году Балан получил 44,2 тыс. леев за работу судьей, 84,8 тыс. за работу в Генинспекторате полиции и компенсацию за увольнение 6,3 тыс. леев. Семья Балана получила пожертвования € 3 тыс. и 60 тыс. леев. У судьи есть квартира площадью 65,7 кв. м, которую купили в 2001 году за €110 тыс.

   Виорика Пуйкэ

   

  Виорика Пуйкэ работает судьей с 2002 года, сейчас —. в суде столичного сектора Ботаника. Пуйкэ не раз публично критиковала положение дел в судебной системе. Она несколько раз претендовала на пост судьи Высшей судебной палаты (ВСП), но не набирала нужного числа голосов. Во время одного из таких конкурсов в 2017 году тогдашний генпрокурор и член Высшего совета магистратуры Корнелиу Гурин напомнил Пуйкэ, что она сказала в интервью, что «Генпрокуратура не является независимой». В том же 2017 году Пуйкэ баллотировалась в ВСМ, но не набрала нужного числа голосов.

  В июне 2020 года Пуйкэ снова приняла участие в конкурсе на пост судьи ВСП. Высший совет магистратуры из семи кандидатов выбрал только ее и отправил на утверждение в парламент.
  Однако на заседании юркомиссии депутаты от Партии социалистов (ПСРМ) и Демпартии (ДПМ) проголосовали против ее назначения. При этом они не объяснили причину своего решения. После этого 17 НПО подписали совместную декларацию, в которой призвали депутатов назначить Пуйкэ судьей ВСП. Также к декларации присоединился суд Кишинева. Пока парламент не рассмотрел вопрос о назначении Пуйкэ судьей ВСП.

  Согласно декларации о доходах, в 2019 году Виорика Пуйкэ заработала 268,8 тыс. леев в должности судьи и 11,5 тыс. леев за работу в Нациституте юстиции.

   Василий Шкёпу

   

  Василий Шкёпу начал работать судьей в Унгенском суде в 2003 году. В 2012 году он возглавил суд Унген. В 2018 году Шкёпу получил орден «Трудовой славы» от президента Игоря Додона.

  Согласно декларации о доходах, в 2019 году Шкёпу получил зарплату 239,8 тыс. леев и пенсию 79 тыс. леев. Также в 2019 году его жена получила в наследство дом площадью 99,4 кв. м и квартиру площадью 54,2 кв.м.

  Судья указал, что стоимость дома 10,8 тыс. леев, а стоимость квартиры 3,6 тыс. леев. Также семья судьи с 1992 года владеет домом площадью 146 кв.м.

   Наталья Клевады

   

  Наталья Клевады с 1999 года по 2005 год работала адвокатом. Затем она работала прокурором в прокуратуре Бассарабяски (с 2005 по 2006 год) и в прокуратуре Кишинева (с 2006 по 2007 год). Потом она снова вернулась в адвокатуру, а в 2011 году стала судьей в суде Бельц. В 2017 году ее перевели работать в Кишинев в суд Рышкановки, а с 2019 года она работает в суде Буюкан.

  Судебная коллегия под председательством Клевады рассматривала в первой инстанции дело «группы Петренко» и приговорила их к условным срокам от 3 до 4,5 лет. По словам Григория Петренко, судья неоднократно не давала подсудимым высказаться, запретила им заявлять отводы судьям и прокурору, и не пустила на последнее заседание. Этот приговор Высшая судебная палата отменила в 2020 году и вернула дело на пересмотр.

  В 2019 году, согласно декларации, судья заработала 258,6 тыс. леев. Семья судьи владеет квартирой площадью 73,9, которую купили в 2018 году за 503,3 тыс. леев.

  Чиприан Валах

  Чиприан Валах преподавал в нескольких университетах Молдовы. С 2005 по 2006 год он возглавлял главное управление международных экономических отношений при министерстве иностранных дел и евроинтеграции. С 2006 по 2014 год работал адвокатом, а в 2015 стал судьей в суде Буюкан.

  В июне 2019 претендовал на пост судьи Конституционного суда, но не прошел по конкурсу.

  В 2019 году судья заработал 247,5 тыс. леев. Семья судьи владеет квартирой площадью 42,9 кв.м, которую купила в 2014 году за 491,8 тыс. леев.

   Аурелий Постикэ

   

  Аурелий Постикэ начинал карьеру в 2000-х годах с должности помощника прокурора. В 2003 году он стал следователем в Антикоррупционной прокуратуре, а в 2005 — прокурором. В 2011 году Постикэ ушел из кишиневской прокуратуры и стал судьей. Сначала его назначили судьей по уголовному преследованию в суд Оргеева.

  В сентябре 2015 года тогдашний председатель суда столичного сектора Рышкановка Олег Мельничук обратился в ВСМ и попросил на полгода перевести Постикэ в суд Рышкановки, но ему в этом отказали. Через месяц Мельничук повторно обратился с ходатайством в ВСМ, и на этот раз его одобрили. Срок работы Постикэ в суде Рышкановки продлевали несколько раз, а в 2017 году перевели работать в суд Кишинева.

  Осенью 2019 года Постикэ принимал участие в общем собрании судей, на котором пытались отправить в отставку действующих членов ВСМ.

  В 2019 году судья заработал 247, 3 тыс. леев. Его жена получила 504 тыс. леев за работу в SRL DB Express Account (бухгалтерская компания, также занимается аудитом)

  Виктор Санду

  Виктор Санду с 2011 года работал адвокатом. В 2015 году он стал судьей. В 2017 году Санду признал дееспособным 24-летнего молодого человека с ограниченными возможностями. Судья подтвердил, что его незаконно признали недееспособным. Многие правозащитники одобрили это решение и назвали его «историческим». В 2015 году к Санду на рассмотрение поступило громкое дело Antifa Rezist. Оно до сих пор находится у него на рассмотрении.

  В 2019 году судья заработал 247, 9 тыс. леев. В его декларации о доходах не указано, что он владеет каким-либо движимым или недвижимым имуществом.

  Ион Киртоакэ

   

  Киртоакэ стал судьей в 2016 году. До этого он работал в МВД и преподавал в академии им.Штефана чел Маре, которая работает при МВД. Киртоакэ участвовал в написании гида «Соблюдение полицейскими прав человека». В 2019 году Киртоакэ активно участвовал в двух общих собраниях судей, на которых пытались отправить в отставку действующих членов ВСМ. Он открыто выступал с критикой совета и назвал его членов «бывшими палачами Демпартии». В частности, он был не согласен с тем, что ВСМ не поддерживал судей Домнику Маноле и Георге Балана, которых, по его мнению, преследовали по политическим мотивам. В октябре 2019 года Киртоакэ вошел в Совет по реформе юстиции при президенте Игоре Додоне.

  В 2019 году Киртоакэ получил 20,6 тыс. за работу судьей. Еще 323,3 тыс. он получил за работу в Нацинституе юстиции, 56,9 тыс. — за работу в академии им.Штефана чел Маре и еще € 5 тыс. — за научную работу при Совете Европы. Также у семьи судьи есть квартира площадью 39 кв.м. за 194,9 тыс. леев.

  Высший совет магистратуры — это орган самоуправления судей. Члены ВСМ решают, кого назначить судьей, а кого отправить в отставку. Также ВСМ следит за тем, чтобы судьи соблюдали нормы этики. Кроме того, специальная коллегия при ВСМ может начать дисциплинарные производства против судей. Согласно действующему законодательству, в ВСМ 15 членов: на основе конкурса в состав ВСМ выбирают шесть судей и шесть преподавателей права, а генпрокурор, министр юстиции и глава ВСП входят в совет по праву должности.

  Место в ВСМ освободилось после добровольной отставки с должности и.о. главы ВСМ Анатолия Пахопола, он также сложил мандат члена ВСМ. Подав заявление об отставке, Пахопол пояснил, что, после того как представители партии «Платформа Достоинство и правда» (DA) оспорили в Конституционном суде правомерность его назначения на пост, у него нет морального права и дальше занимать эту должность, независимо от решения КС.

  Нового члена ВСМ должны выбрать на общем собрании судей, которое назначили на 23 октября, однако 2 октября Нацагенство общественного здоровья рекомендовало ВСМ не проводить собрание из-за эпидемии коронавируса.  ВСМ пока не сообщил проведет ли собрание суде.

• Unele prevederi ale Codului de procedură penală referitoare la liberarea provizorie sub control judiciar - neconstituționale

  Joi, 28 mai 2020, Curtea Constituțională a pronunțat o hotărâre privind excepția de neconstituționalitate a articolului 191 alin. (2) din Codul de procedură penală.

  Analiza Curții:

  Curtea a menționat că măsurile preventive sunt instituţii de drept procesual cu caracter de constrângere, având ca scop asigurarea bunei desfăşurări a procesului penal. Ele vizează starea de libertate a bănuitului, învinuitului sau a inculpatului şi au ca efect fie privarea de libertate, fie restrângerea libertăţii de circulație.

  Подробнее

  Joi, 28 mai 2020, Curtea Constituțională a pronunțat o hotărâre privind excepția de neconstituționalitate a articolului 191 alin. (2) din Codul de procedură penală.

  Analiza Curții:

  Curtea a menționat că măsurile preventive sunt instituţii de drept procesual cu caracter de constrângere, având ca scop asigurarea bunei desfăşurări a procesului penal. Ele vizează starea de libertate a bănuitului, învinuitului sau a inculpatului şi au ca efect fie privarea de libertate, fie restrângerea libertăţii de circulație.

  Curtea a observat că, potrivit articolului 175 alin. (5) din Codul de procedură penală, liberarea provizorie sub control judiciar şi liberarea provizorie pe cauţiune sunt măsuri preventive de alternativă arestării şi pot fi aplicate numai faţă de persoana în privinţa căreia s-a înaintat un demers pentru arestare sau faţă de învinuitul, inculpatul care sunt deja arestaţi.

  Analizând articolul 176 alin. (1) din Codul de procedură penală, Curtea a observat că măsurile preventive pot fi aplicate de către procuror, din oficiu ori la propunerea organului de urmărire penală sau, după caz, de către instanța de judecată, numai atunci când există suficiente temeiuri rezonabile, susținute prin probe, de a presupune că bănuitul, învinuitul sau inculpatul ar putea să se ascundă de organul de urmărire penală sau de instanță, să exercite presiune asupra martorilor, să nimicească sau să deterioreze mijloacele de probă sau să împiedice într-un alt mod stabilirea adevărului în procesul penal, să săvârșească alte infracțiuni ori că punerea în libertate a acestuia va cauza dezordine publică.

  Totodată, Curtea a reținut că, în baza articolului 191 alin. (2) din Codul de procedură penală, liberarea provizorie sub control judiciar nu se dispune în privința învinuitului sau inculpatului în cazul în care există date că el va săvârși o altă infracţiune, va încerca să influențeze martorii sau să distrugă mijloacele de probă, să se ascundă de organele de urmărire penală, de procuror sau, după caz, de instanţa de judecată.

  Astfel, Curtea a considerat că temeiurile pentru aplicarea liberării provizorii sub control judiciar sunt reglementate în mod divergent de două prevederi ale aceluiași act normativ, iar această incoerență normativă creează o incertitudine juridică și este de natură să afecteze dreptul la libertate individuală și siguranța persoanei.

  Curtea a subliniat că, în absența clarității criteriilor și condițiilor de aplicare a măsurii preventive a liberării provizorii sub control judiciar, legea nu oferă o protecție suficientă împotriva ingerințelor arbitrare și nu-i permite justițiabilului să-și stabilească conduita și să prevadă cu suficientă certitudine aplicarea acestei măsuri preventive.

  Curtea a reținut că prevederile alineatului (2) al articolului 191 din Codul de procedură penală nu trec testul calității legii. Ele contravin articolului 25 coroborat cu articolul 23 alin. (2) din Constituție și, prin urmare, sunt neconstituționale.

  Curtea a mai observat că, deși autorul în sesizare nu a invocat dispozițiile articolului 192 alin. (2) din Codul de procedură penală, acestea se află în conexiune directă cu prevederile contestate.

  În realizarea principiului suveranității Curții în materia controlului de contituționalitate și având în vedere necesitatea aplicării unitare a cadrului normativ referitor la măsurile preventive în ansamblul legislației naționale, în temeiul articolului 6 alin. (3) din Codul jurisdicției constituționale, Curtea a constatat că și prevederile articolului 192 alin. (2) din Codul de procedură penală, care stabilesc o soluție legislativă similară prevederilor criticate, sunt neconstituționale. 

  Concluziile Curții

  Pornind de la cele menționate, Curtea:

  1. A admis excepţia de neconstituţionalitate ridicată din oficiu de către dl judecător Victor Sandu de la Judecătoria Chișinău, sediul Ciocana, în dosarul nr. 17-262/19.

  2. A declarat neconstituționale articolele 191 alin. (2) și 192 alin. (2) din Codul de procedură penală.

  Această hotărâre este definitivă, nu poate fi supusă nici unei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării şi se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.

  Sursa: constcourt.md

• Condiționarea aplicării arestului preventiv de recunoașterea vinei este contrară Constituției

  Marți, 30 octombrie 2018, Curtea Constituțională a pronunțat o hotărâre privind constituționalitatea unor dispoziții din articolul 185 alin. (1) din Codul de procedură penală.

  Circumstanțele cauzei:
  La originea cauzei s-au aflat sesizările nr. 130g/2018 și 133g/2018 privind excepția de neconstituționalitate a textului „şi în cazul infracţiunilor care, au fost săvârșite fără aplicarea constrângerii fizice sau psihice, nu s-au soldat cu cauzarea de prejudicii vieţii şi sănătăţii persoanei sau nu au fost săvârșite de un grup criminal organizat sau de o organizaţie criminală, învinuitul, inculpatul nu a recunoscut vina în comiterea infracţiunii” din articolul 185 alin. (1) din Codul de procedură penală, ridicată de către dl judecător Victor Sandu, în dosarele nr. 1-642/18 și nr. 1-1039/14, pendinte la Judecătoria Chișinău, sediul Centru, sesizarea nr. 134a/2018 privind controlul constituționalității textului „învinuitul, inculpatul nu a recunoscut vina în comiterea infracţiunii” din articolul 185 alin. (1) din Codul de procedură penală depusă la Curtea Constituțională pe 26 septembrie 2018, în baza articolului 135 alin. (1) lit. a) din Constituție, de către deputații în Parlament, dnii Mihai Ghimpu, Ion Apostol, Roman Boțan, Ion Casian, Petru Cosoi, Ștefan Vlas și Alina Zotea-Durnea, precum și sesizarea nr. 143g/2018 privind excepția de neconstituționalitate a textului „învinuitul, inculpatul nu a recunoscut vina în comiterea infracţiunii” din articolul 185 alin. (1) din Codul de procedură penală, ridicată de către dl avocat Serghei Mocanu, în dosarul nr. 14r-748/18, pendinte la Curtea de Apel Chișinău.

  Подробнее

  Marți, 30 octombrie 2018, Curtea Constituțională a pronunțat o hotărâre privind constituționalitatea unor dispoziții din articolul 185 alin. (1) din Codul de procedură penală.

  Circumstanțele cauzei:
  La originea cauzei s-au aflat sesizările nr. 130g/2018 și 133g/2018 privind excepția de neconstituționalitate a textului „şi în cazul infracţiunilor care, au fost săvârșite fără aplicarea constrângerii fizice sau psihice, nu s-au soldat cu cauzarea de prejudicii vieţii şi sănătăţii persoanei sau nu au fost săvârșite de un grup criminal organizat sau de o organizaţie criminală, învinuitul, inculpatul nu a recunoscut vina în comiterea infracţiunii” din articolul 185 alin. (1) din Codul de procedură penală, ridicată de către dl judecător Victor Sandu, în dosarele nr. 1-642/18 și nr. 1-1039/14, pendinte la Judecătoria Chișinău, sediul Centru, sesizarea nr. 134a/2018 privind controlul constituționalității textului „învinuitul, inculpatul nu a recunoscut vina în comiterea infracţiunii” din articolul 185 alin. (1) din Codul de procedură penală depusă la Curtea Constituțională pe 26 septembrie 2018, în baza articolului 135 alin. (1) lit. a) din Constituție, de către deputații în Parlament, dnii Mihai Ghimpu, Ion Apostol, Roman Boțan, Ion Casian, Petru Cosoi, Ștefan Vlas și Alina Zotea-Durnea, precum și sesizarea nr. 143g/2018 privind excepția de neconstituționalitate a textului „învinuitul, inculpatul nu a recunoscut vina în comiterea infracţiunii” din articolul 185 alin. (1) din Codul de procedură penală, ridicată de către dl avocat Serghei Mocanu, în dosarul nr. 14r-748/18, pendinte la Curtea de Apel Chișinău.

  Potrivit autorilor sesizărilor, prevederile contestate ar fi venit în contradicție cu principiul prezumției nevinovăției, cu dreptul la tăcere, precum și cu dreptul la libertate și siguranță.

  Analiza Curții:
  Curtea a analizat această cauză prin prisma articolelor 21 (care garantează prezumția de nevinovăție) și 25 (care garantează libertatea individuală și siguranța persoanei) din Constituție.

  Curtea a remarcat că orice persoană este considerată nevinovată până la rămânerea definitivă a unei hotărâri judecătoreşti de condamnare. Totuși, acest principiu nu se opune faptului ca, pe parcursul procesului penal, să fie aplicate măsuri preventive împotriva unei persoane acuzate de comiterea unei infracțiuni. Ceea ce impune acest principiu este ideea potrivit căreia, pe de o parte, arestarea unei persoane nu presupune faptul că la sfârşitul procesului aceasta va fi condamnată, ci că este posibilă orice soluţie, inclusiv cea a achitării sale. Pe de altă parte, atunci când aplică o măsură preventivă, judecătorul nu trebuie să pună în discuţie problema vinovăţiei persoanei bănuite că a comis o infracţiune, ci numai dacă există probe sau informaţii suficiente din care să decurgă bănuiala că acea persoană a comis acea faptă, precum și să constate dacă există un motiv relevant și suficient care să justifice aplicarea unei măsuri preventive (i.e. riscul sustragerii persoanei de la urmărirea penală sau de la judecarea cauzei; riscul afectării înfăptuirii justiţiei; riscul comiterii altor infracţiuni; riscul producerii de dezordini publice).

  În baza principiului prezumţiei de nevinovăţie, sarcina probei îi revine acuzării, iar situațiile îndoielnice sunt interpretate în favoarea celui acuzat. De asemenea, prezumţia de nevinovăţie implică pentru acuzat dreptul de a propune probe în favoarea sa şi de a nu depune mărturii împotriva sa.

  Totodată, orice privare de libertate trebuie să fie legală. Cerința legalității nu este îndeplinită prin simpla respectare a dreptului intern relevant; trebuie ca dreptul intern să se conformeze el însuşi Constituției și Convenţiei Europene, inclusiv principiilor generale enunţate sau presupuse de acestea.

  În acest sens, articolul 5 § 1 din Convenția Europeană conține o listă exhaustivă a motivelor permise pentru privarea de libertate, prevăzute la literele (a)-(f), iar nicio privare de libertate nu va fi legală decât dacă se va încadra în unul din aceste motive.

  Curtea a constatat că arestarea preventivă care are ca fundament faptul că persoana nu și-a recunoscut vina nu se încadrează în niciun motiv de privațiune de libertate conform literelor (a)-(f) ale articolului 5 § 1 din Convenția Europeană.

  Dincolo de acest fapt, Curtea a trecut în revistă în special câteva cazuri din jurisprudența Curții Europene. Astfel, în cauza Țurcan și Țurcan v. Republica Moldova, 23 octombrie 2007, § 51, Curtea Europeană a menționat că refuzul de a-i divulga acuzării numele martorilor care puteau dovedi nevinovăţia persoanei în proces nu numai că nu poate constitui un motiv pentru arestarea unei persoane, dar constituie şi o încălcare a dreptului acuzatului la tăcere.

  De asemenea, în cauza Cebotari v. Republica Moldova, 13 noiembrie 2007, § 48, Curtea Europeană a subliniat că, în lipsa unei bănuieli rezonabile, reţinerea sau arestarea unei persoane nu trebuie aplicată niciodată cu scopul de a o determina să-şi recunoască vina sau să dea declaraţii împotriva altor persoane ori pentru a obține fapte sau informații care ar putea constitui o bază pentru bănuiala rezonabilă împotriva acesteia.

  În fine, în cauza Tiron v. România, 7 aprilie 2009, § 43, instanţele naţionale au refuzat să dispună punerea în libertate a reclamantului din cauza că nu a recunoscut anumite fapte imputate acestuia. Din nou, Curtea Europeană a menționat că această împrejurare nu poate constitui un motiv de arestare a persoanei și că se aduce atingere drepturilor de a nu da declaraţii şi de a nu contribui la propria incriminare, garantate de articolul 6 din Convenţia Europeană. Curtea Constituțională nu a remarcat niciun motiv pentru care s-ar abate de la această constatare.

  Așadar, arestarea preventivă care are ca motiv faptul că persoana nu și-a recunoscut vina în privința comiterii infracțiunii imputate aduce atingere de o manieră disproporționată drepturilor de a tăcea și de a nu contribui la propria incriminare. Totodată, prevederile contestate constrâng persoana să-și recunoască vina în privința comiterii faptei imputate pentru a nu-i fi aplicată măsura preventivă a arestului, fapt care încalcă dreptul la liberate și siguranță.

  Prin urmare, Curtea a considerat că textul „şi în cazul infracţiunilor care, au fost săvârșite fără aplicarea constrângerii fizice sau psihice, nu s-au soldat cu cauzarea de prejudicii vieţii şi sănătăţii persoanei sau nu au fost săvârșite de un grup criminal organizat sau de o organizaţie criminală, învinuitul, inculpatul nu a recunoscut vina în comiterea infracţiunii” din articolul 185 alin. (1) din Codul de procedură penală este contrar articolelor 21 și 25 din Constituție.

  Concluziile Curții:
  Pornind de la cele menționate, Curtea a admis excepţia de neconstituţionalitate ridicată de către dl judecător Victor Sandu, în dosarul nr. 1-1039/14, pendinte la Judecătoria Chișinău, sediul Centru, precum și sesizarea depusă de către deputații în Parlament, dnii Mihai Ghimpu, Ion Apostol, Roman Boțan, Ion Casian, Petru Cosoi, Ștefan Vlas și Alina Zotea-Durnea.

  Ea a declarat neconstituțional textul „şi în cazul infracţiunilor care, au fost săvârșite fără aplicarea constrângerii fizice sau psihice, nu s-au soldat cu cauzarea de prejudicii vieţii şi sănătăţii persoanei sau nu au fost săvârșite de un grup criminal organizat sau de o organizaţie criminală, învinuitul, inculpatul nu a recunoscut vina în comiterea infracţiunii” din articolul 185 alin. (1) din Codul de procedură penală.

  Curtea a stabilit că această hotărâre produce efecte juridice începând cu data de 17 august 2018.

  Ea a stabilit că persoanele în privința cărora a fost dispusă măsura preventivă a arestului în baza textului declarat neconstituțional trebuie puse în liberate în cel mai scurt termen de la pronunțarea acestei hotărâri.

  În fine, Curtea a declarat inadmisibile excepţiile de neconstituţionalitate ridicate de către dl judecător Victor Sandu, în dosarul nr. 1-642/18, pendinte la Judecătoria Chișinău, sediul Centru și, respectiv, de către dl avocat Serghei Mocanu, în dosarul nr. 14r-748/18, pendinte la Curtea de Apel Chișinău, pentru că prevederile contestate nu au fost aplicate și nu a existat nicio presupunere că acestea vor fi aplicate în cauzele penale în care excepțiile au fost ridicate.

  Această hotărâre este definitivă, nu poate fi supusă nici unei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării şi se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.
  Sursa: constcourt.md

• Cum au fost evaluați judecătorii în 2018

  Raportul anual al Colegiului de Evaluare a Performanțelor Judecătorilor arată că, pe parcursul anului 2018, 117 judecători au fost supuși evaluării. Cu o singură excepție, toți magistrații au primit calificative „pozitive”, iar opt dintre ei s-au ales cu aprecierera „excelent”. Un singur judecător care activează în instanțele naționale a primit calificativul „insuficient”. Acesta urmează să fie evaluat repetat pentru a putea rămâne în sistem.

  Victor Sandu, judecător la Judecătoria Chișinău, sediul Centru, a fost evaluat de către membrii Colegiului de Evaluare a Performanțelor Judecătorilor de pe lângă Consiliul Superior al Magistraturii (CSM) în octombrie 2018, iar membrii Colegiului au decis să-i acorde calificativul „insuficient” în cadrul evaluării ordinare.

  Подробнее

  Raportul anual al Colegiului de Evaluare a Performanțelor Judecătorilor arată că, pe parcursul anului 2018, 117 judecători au fost supuși evaluării. Cu o singură excepție, toți magistrații au primit calificative „pozitive”, iar opt dintre ei s-au ales cu aprecierera „excelent”. Un singur judecător care activează în instanțele naționale a primit calificativul „insuficient”. Acesta urmează să fie evaluat repetat pentru a putea rămâne în sistem.

  Victor Sandu, judecător la Judecătoria Chișinău, sediul Centru, a fost evaluat de către membrii Colegiului de Evaluare a Performanțelor Judecătorilor de pe lângă Consiliul Superior al Magistraturii (CSM) în octombrie 2018, iar membrii Colegiului au decis să-i acorde calificativul „insuficient” în cadrul evaluării ordinare.

  Calificativul „insuficient” – pentru un singur judecător

  „Motivarea hotărârilor se efectuează la nivel satisfăcător, astfel, deseori, conținutul hotărârilor emise atestă expunerea consecventă şi coerentă a datelor faptologiece, terminologia juridică fiind utilizată uneori incorect, fiind greu urmărită expunerea logică a soluţiei şi încadrarea juridică a litigiului dedus judecății”, se precizează în hotărârea Colegiului. Aceștia au mai indicat în hotărâre că judecătorul Victor Sandu „nu își organizează activitatea la nivel corespunzător. Comportamentul judecătorului Sandu în cadrul ședințelor de judecată este în strictă conformitate cu exigențele etice și normele procesuale, fiind obiectiv și imparțial, însă neorganizarea corectă a activității duce la procentajul majorat de casări a hotărârilor adoptate, precum și lipsa unei motivări suficiente a hotărârilor judecătorești”, se spune în hotărârea Colegiului Disciplinar din 20 octombrie 2018 prin care judecătorului Victor Sandu i-a fost acordat calificativul „insuficient”, acesta urmând să fie evaluat repetat peste șase luni.

  Victor Sandu este judecător din februarie 2015. Conform site-ului magistrat.md, în 2014, acesta a absolvit cursurile de formare inițială a candidaților la funcția de judecător din cadrul Institutului Național al Justiției, obținând media generală de 8,68. Anterior, a activat în calitate de avocat. În ultimul an, judecătorul Victor Sandu s-a remarcat public prin faptul că a sesizat în două rânduri Curtea Constituțională, cerând interpretarea unor articole din legislația penală. Într-un caz mediatizat inclusiv de mass-media, Sandu a cerut Curții să interpreteze prevederile unui articol din Codul de Procedură Penală care se referă la aplicarea arestului preventiv, magistratul considerând că acestea ar contravine Constituției R. Moldova și Convenției Europene a Drepturilor Omului, astfel că s-ar îngrădi drepturile persoanelor.

  A participat la examinarea a două dosare „de rezonanță”

  Tot în 2018, site-ul bizlaw.md a scris că Victor Sandu a luat o decizie considerată de juriști „fără precedent” după ce a dispus acordarea unor despăgubiri pentru un accident rutier produs în regiunea transnistreană. În octombrie 2018, înainte de publicarea hotărârii privind evaluarea sa, judecătorul a mai făcut un gest mai puțin obișnuit pentru un magistrat: a oferit un interviu pentru portalul specializat pe justiție, bizlaw.md, în care a vorbit despre meseria de judecător. Sandu a fost judecătorul care a examinat, la etapa inițială, în prima instanță, dosarul penal pe numele omului de afaceri Serghei Cosovan. Procurorul însă a cerut recuzarea sa, pe motiv că judecătorul ar fi intenționat să-l elibereze din pe acesta din arest, pe motiv că inculpatul era bolnav. Un alt magistrat a acceptat solicitarea procurorului, iar Sandu a fost îndepărtat de la examinarea dosarului. 
  Victor Sandu a făcut parte și din completul de judecători care a examinat dosarul penal privind tentativa de asasinat împotriva liderului PDM, Vladimir Plahotniuc. Judecătoria Chișinău i-a condamnat pe toți inculpații din dosar, dar i-a achitat pe trei dintre ei pe unele acuzații aduse de procurori. Ulterior, însă, instanța de apel a casat sentința primei instanțe și le-a stabilit inculpaților pedepse mai mari. Magistratul Victor Sandu ne-a anunțat că nu poate să discute pe marginea subiectului hotărârii Colegiului de Evaluare a Performanțelor.

  119 magistrați evaluați: opt au primit calificativul „excelent”

  Conform informațiilor care se regăsesc în raportul anual de activitate al Colegiului de Evaluare a Performanțelor Judecătorilor, în 2018, au fost supuși evaluării 117 judecători și 2 președinți ai instanțelor judiciare din R. Moldova. În total, pe parcursul anului 2018, au fost adoptate 119 hotărâri, iar Colegiul de evaluare a acordat judecătorilor 8 calificative – „excelent”, 101 calificative – „foarte bine”, 9 calificative – „bine” și 1 calificativ – „insuficient”.

  În raportul anual, Colegiul a identificat și „unele carenţe care ar putea fi înlăturate doar de CSM prin hotărârile adoptate”. De asemenea, pentru sporirea eficienței activității membrii Colegiului susțin că „ar fi binevenită majorarea numărului membrilor acestuia de la 7 la 9 membri”. „În prezent, în cadrul Colegiului de evaluare activează doar 6 membri, care au obligația de a evalua activitatea tuturor judecătorilor din cadrul instanțelor naționale la fiecare 2 sau 3 ani, în acest proces fiind necesară nu doar analizarea informației prezentate în privința judecătorilor evaluați, dar și întreprinderea vizitelor de verificare în instanțele 28 judecătorești, majorându-se în asemenea situație volumul de lucru al acestora, având în vedere că fiecare dintre membrii Colegiului, pe lângă activitatea în calitate de membru al Colegiului, mai desfășoară și activitate de judecător”, se spune în raport.
  Sursa: zdg.md

• Президент подписал указы о назначении на должность восьми судей

  Президент Республики Молдова Николай Тимофти подписал сегодня, по предложению Высшего совета магистратуры, указы о назначении на должность восьми судей.
  
  Анжела Бостан, Вероника Негру и Наталья Симчук назначены судьями Апелляционной палаты Кишинева. Олег Морару назначен на должность судьи Апелляционной палаты Бельц. Ион Русу назначен, сроком на четыре года, заместителем председателя суда г. Дрокия.
  
  На пятилетний срок назначены на должность судьи: Михай Моргулец  (суд сектора Боюканы мун. Кишинев); Виктор Санду (суд сектора Центр мун. Кишинев); Светлана Тизу (суд сектора Центр мун. Кишинев).

  Подробнее

  Президент Республики Молдова Николай Тимофти подписал сегодня, по предложению Высшего совета магистратуры, указы о назначении на должность восьми судей.
  
  Анжела Бостан, Вероника Негру и Наталья Симчук назначены судьями Апелляционной палаты Кишинева. Олег Морару назначен на должность судьи Апелляционной палаты Бельц. Ион Русу назначен, сроком на четыре года, заместителем председателя суда г. Дрокия.
  
  На пятилетний срок назначены на должность судьи: Михай Моргулец  (суд сектора Боюканы мун. Кишинев); Виктор Санду (суд сектора Центр мун. Кишинев); Светлана Тизу (суд сектора Центр мун. Кишинев).

  Также президентским указом Василе Табан освобожден от должности судьи суда г. Шолданешты в связи с допущенными дисциплинарными нарушениями.

   

• (INTERVIU) Judecătorul Victor Sandu: Pedepsele dure fac oamenii mai duri și am putea obține efectul invers

  Pedepsele mai dure fac oamenii mai duri. O spune magistratul Victor Sandu de la Judecătoria Chișinău, sediul Centru, specializat pe cauze penale. Având destinele oamenilor în mâna sa, judecătorul susține că ar opta mai des pentru aplicarea măsurilor alternative arestării preventive. Care sunt provocările meseriei de judecător în domeniul penal, ce emoții apar în momentul când este pronunțată o sentință de condamnare, care sunt cele mai dificile cauze de examinat și ce fac judecătorii în timpul lor liber, aflați din interviu.

  BizLaw: Dle Sandu, sunteți în sistemul judecătoresc de aproape patru ani. Cum ați ajuns să alegeți acest domeniu. Din câte cunosc, inițial ați făcut stagiu în avocatură.

  Подробнее

  Pedepsele mai dure fac oamenii mai duri. O spune magistratul Victor Sandu de la Judecătoria Chișinău, sediul Centru, specializat pe cauze penale. Având destinele oamenilor în mâna sa, judecătorul susține că ar opta mai des pentru aplicarea măsurilor alternative arestării preventive. Care sunt provocările meseriei de judecător în domeniul penal, ce emoții apar în momentul când este pronunțată o sentință de condamnare, care sunt cele mai dificile cauze de examinat și ce fac judecătorii în timpul lor liber, aflați din interviu.

  BizLaw: Dle Sandu, sunteți în sistemul judecătoresc de aproape patru ani. Cum ați ajuns să alegeți acest domeniu. Din câte cunosc, inițial ați făcut stagiu în avocatură.

  Victor Sandu: Nu am visat de mic copil să fiu judecător, chiar deloc. Totuși, spiritul dreptății l-am avut mereu drept ghid în viață. Mereu am vrut și încă vreau să trăiesc într-o societate în care oamenii se simt în siguranță. În funcția de judecător nu am ajuns imediat după facultate. Am încercat să simt pe pielea mea ce înseamnă avocatura sau munca în poliție. Anume așa cred că poți să-ți dai seama dacă vrei sau nu să ajungi într-un anumit post – experimentând mai multe profesii. Plus, cred că este mult mai eficient ca o persoană care ajunge judecător să aibă experiență și în alte domenii.

  BizLaw: Sunteți specializat pe dosare penale. De ce anume acest domeniu?

  Victor Sandu: Pentru că dreptul penal este o disciplină juridică complexă și exactă. Aici ar fi potrivit proverbul ”Poate și cu Dacă nu au prietenit niciodată”. Când se pare că ultimul cuvânt a fost spus, abia atunci se descoperă că s-a mai născut o perspectivă a unor noi orizonturi. Este exact ceea ce îmi alimentează motorul meu motivațional în activitatea de judecător.

  Trebuie să constat că atașamentul meu profesional față de dreptul penal se mai datorează dedicației profesorilor din universitate. Râvna acestora față de explorarea dreptului penal ne stăpânea pe noi, studenții, în întregime. De atunci am știut că viitorul meu profesional va fi într-o strânsă prietenie cu această ramură de drept, ceea ce, de fapt, s-a și întâmplat. Recunosc că este dificil să decizi în cazul anumitor dosare penale voluminoase la care a lucrat o echipă întreagă de specialiști. Mie îmi revine sarcina să înfăptuiesc justiția, însă această etapă face parte din splendoarea meseriei de judecător, fiind și cea cu greutate, pe care mi-am asumat-o cu bună știință.

  Bizlaw: Cum au fost acești ani de activitate? Dvs. faceți parte din categoria judecătorilor tineri. Cum ați fost primit de colegii cu mai multă experiență în sistem?

  Victor Sandu: În momentul în are am călcat pragul judecătoriei și mi-am cunoscut colegii toate teoriile pe care le aveam deja create s-au risipit. Am fost tratat cu bunăvoință și cu disponibilitate necondiționată de a mi se oferi ajutor și susținere promptă. Pe această cale le mulțumesc colegilor și îmi exprim înaltele mele considerațiuni.

  Bunele practici preluate de la ei sunt dispus să le pun în practică, la rândul meu, atunci când o să-mi vină timpul și dreptul să trec de partea celor cu experiență. Până atunci însă este mult de muncă și sunt foarte multe lucruri care trebuie să fie învățate.

  BizLaw: O problemă de care se plâng avocații, în mod special, este faptul că judecătorii aplică aresturile pe bandă rulantă. Dvs. cum aplicați această măsură? Pe ce argumente vă bazați atunci când dispuneți arestul sau prelungirea arestului?

  Victor Sandu: Ați atins un subiect extrem de sensibil și controversat care necesită a fi abordat la modul cel mai serios și practic. Fiind specializat în dosare penale, aplicarea/prelungirea arestului preventiv este, pe alocuri, absolut inevitabilă. În pofida disputelor vociferate de pe mai multe platforme, trebuie să recunoaștem că la aplicarea arestului, legiuitorul obligă ca această decizie să fie bazată pe legislația națională și standardele impuse de Convenția Europeană cum ar fi legalitatea arestului, existența unei bănuieli rezonabile, necesitatea aplicării/prelungirii arestului, prezența unui risc, proporționalitatea, rezonabilitatea, cât și imposibilitatea aplicării măsurilor preventive de alternativă arestării.
  
  Pe de altă parte, noi judecătorii suntem absolut conștienți de imperativul legal potrivit căruia arestarea este o măsură excepțională. Prin urmare, arestarea poate fi dispusă numai în anumite cazuri și numai pentru anumite motive care trebuie arătate în mod concret și convingător în încheierea instanței de judecată.

  Acest subiect nu poate fi generalizat prin critici la pachet, or fiecare subiect poate avea abordări separate și minuțios chibzuite.

  BizLaw: În ce măsură optați pentru aplicarea măsurilor alternative arestului: cum ar fi controlul judiciar sau liberarea provizorie pe cauțiune?

  Victor Sandu: În funcție de situație. Cu toții sesizăm că țara noastră progresează într-un ritm destul de alert. Acest progres nu ocolește nici tendința de umanizare a sistemului sancţionator al statului care a fost îmbogăţit şi lărgit cu măsuri alternative de privaţiune a libertății. În procesul meu de pregătire profesională, deseori consult atât doctrina română, pe de o parte, cât și cea promovată de doctrinarii ruși, pe de o altă parte.

  Totuși, personal aș opta mai des pentru aplicarea măsurilor alternative arestării preventive.

  BizLaw: În opinia dvs. este fondată nemulțumirea avocaților că aresturile sunt aplicate în mod abuziv?

  Victor Sandu: Le înțeleg nemulțumirea și consider că au tot dreptul la o opinie. Consider că atâta timp cât acest subiect nu va fi tratat la pachet și însoțit de critici, cred că argumentele lor trebuie auzite.

  Dar nu în ultimul rând aceștia trebuie să se pună și în locul judecătorului care în anumite cazuri nu are posibilitatea, conform legislației și circumstanțelor cauzei, să aplice o altă măsură preventivă alternativă arestului.

  BizLaw: Explicați-ne în ce cazuri se aplică arestul. Care sunt acele situații când în niciun caz persoana nu ”scăpa” cu arest la domiciliu sau eliberare sub control judiciar?

  Victor Sandu: Aici legea ne vorbește expres că arestul se aplică doar atunci când persoana este învinuită de săvârşirea unei infracţiuni pentru care legea prevede pedeapsa cu închisoare pe un termen mai mare de trei ani și există suficiente temeiuri rezonabile de a presupune că învinuitul/inculpatul ar putea să se ascundă de instanţă, să împiedice stabilirea adevărului în procesul penal ori să săvârşească alte infracţiuni.
  
  La soluţionarea chestiunii privind necesitatea aplicării măsurii preventive instanţa de judecată ia în considerare caracterul şi gradul prejudiciabil al faptei incriminate.

  Persoana inculpatului, vârsta şi starea sănătăţii lui, ocupaţia lui, situaţia familială şi prezenţa persoanelor întreţinute, starea lui materială, prezenţa unui loc permanent de trai precum și alte circumstanțe esențiale cazului.

  BizLaw: Ați ridicat din oficiu excepția de neconstituționalitate pentru prevederile din Codul de procedură penală, intrate în vigoare la mijlocul lunii august. Ce a stat la baza acestei decizii?

  Victor Sandu: Prin esenţa sa, excepţia de neconstituţionalitate constituie o garanţie constituţională a drepturilor şi libertăţilor conferite cetăţenilor, pentru apărarea lor împotriva unor eventuale atentate ale legiuitorului prin instituirea unor reguli neconstituţionale concrete. Astfel, controlul concret de constituţionalitate pe cale de excepţie constituie singurul instrument prin intermediul căruia cetăţeanul are posibilitatea de a acţiona pentru a se apăra împotriva legislatorului însuşi, în cazul în care, prin lege, drepturile sale constituţionale sunt încălcate. Curtea Constituţională menţionează că dreptul de acces al cetăţenilor prin intermediul excepţiei de neconstituţionalitate la instanţa constituţională reprezintă un aspect al dreptului la un proces echitabil. Această cale indirectă, care permite cetăţenilor accesul la justiţia constituţională, oferă de asemenea, posibilitate Curţii Constituţionale, în calitatea sa de garant al supremaţiei Constituţiei, să-şi exercite controlul asupra puterii legiuitoare cu privire la respectarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale.

  Această sesizare a fost luată în exclusivitate de faptul că după părerea mea prevederile noi (art. 185 alin. (1) Cod procedură penală) sunt neconstituționale și încalcă grav principiile CEDO și Constituția Republicii Moldova. În limitele dezideratul constituțional, prevăzut de art. 23 alin. (2) al Constituției Republicii Moldova, consider că textul art. 185 alin. (1) Cod procedură penală, nu corespunde criteriilor de calitate a normei de drept: previzibilitate, precizie și claritate,și ca efect, este incompatibilă cu norma constituțională.

  BizLaw: Dvs trebuia să fiți evaluat încă din primavara acestui an. De ce s-a amânat acest proces?

  Victor Sandu: Da, într-adevăr în acest an urmează a-mi fi evaluate performanțele profesionale însă amânarea ședințelor a avut loc din mai multe motive care nu au depins de mine. M-am accidentat grav la picior în timpul unui meci de fotbal, după care am beneficiat de concediu ordinar de odihnă, precedat ulterior de niște sesiuni preparatorii în cadrul programului Erasmus+, grație căruia am avut ocazia de a merge și a mă pregăti la una din cele mai prestigioase universități din Spania, pentru teza de doctor.

  Această evaluare a performanțelor comportă în sine sentimente profunde și trăiri de necomparat. Țin totuși să precizez că sunt o persoană care reacționează absolut sănătos la orice formă de critică și evaluare, fără loc de echivoc, ceea ce mă determină să muncesc și mai mult asupra mea. Chiar îmi doresc o evaluare comprehensivă care să mă ghideze ulterior pe calea mea profesională ca să devin un profesionist în ceea ce fac.

  BizLaw: Vă rog să ne explicați care este procedura de evaluare a unui judecător? Ce presupune, ce trebuie să facă un magistrat?

  Victor Sandu: Până a purcede la elucidarea aspectului de evaluare vreau totuși să specific că această formă de analiză nu este una cu tentă de frică sau frustrare personală. Cu părere de rău predomină stereotipul potrivit căruia judecătorii ar trebui să-și facă griji odată ajunși în prag de evaluare. Categoric greșită abordare. Haideți să vedem ce ne arată geneza managementului performanței care este nimic altceva decât un proces continuu de analiză a performanţei individuale şi organizaţionale pentru a identifica barierele sau problemele apărute şi de intervenţie la timpul potrivit pentru a îmbunătăţi rezultatele şi a asigura performanţa dorită. Așadar, orice formă de evaluare nu este nimic altceva decât tendința de îmbunătățire a unor rezultate și de obținere a performanțelor dorite.
  
  Procedura de evaluare a performanțelor judecătorului presupune analiza modului cum acesta îşi îndeplineşte activităţile profesionale curente, pentru a aprecia comportamentele şi acţiunile profesionale îndeplinite la un nivel adecvat cerinţelor profesionale şi pentru a identifica modurile de acţiune profesională în care judecătorul are nevoie de perfecţionare şi autodezvoltare.

  BizLaw: Unii colegii, numiți în aceea perioadă cu dvs., au reușit să candideze pentru funcții administrative. Dvs aveți asemenea planuri?

  Victor Sandu: Cu siguranță acest subiect încă nu stă în lista priorităților mele pe termen mediu, întrucât scopul meu este dezvoltarea profesională și nu doar. Mă ghidez de ideea că anume timpul și munca sunt remediile cele mai potrivite în aranjarea lucrurilor așa cum trebuie ele să stea.

  BizLaw: În urma implementării reformei instanțelor de judecată ar urma ca sediile Judecătoriei Chișinău să fie specializate, iar cauzele penale ar putea ajunge să fie examinate la sediul Buiucani. În acest caz, veți fi de acord să vă mutați biroul?

  Victor Sandu: Nu văd o problemă pentru că mereu am fost de părerea că justiția se face indiferent de condiții sau distanță. Dar dacă într-adevăr va fi așa, atunci din asta vor avea de câștigat cetățenii. Pentru că un simplu cetățean care va veni pentru o procedură simplă în instanța civilă, de exemplu, nu va trebui să se întâlnească pe holuri cu persoane încătușate și mascați. Cred că această specializare și organizare va aduce o ordine în procesul de înfăptuire a justiției.

  BizLaw:  Care sunt cele mai dificile cauze penale pe care le-ați examinat?

  Victor Sandu: Cele mai dificile cauze sunt cele în care sunt implicați minorii.
  
  Ești conștient că e copil, dar în același timp trebuie să-i aplici o pedeapsă, uneori, extrem de dură, pentru fapta care l-a adus în fața judecătorului. Aici apare paradoxul.

  Deși este dificil de examinat asemenea cauze, nu pot să mă las influențat de emoțiile din sala de judecată și aplic legea așa cum se cuvine. La fel, sunt dificil de examinat și cauzele în complete de judecători. În această situație este complicat pentru că fiecare coleg are interpretările sale și opiniile sale și trebuie să îți menții poziția și să o argumentezi astfel ca să fie primită și de ceilalți.

  BizLaw: Ce simțiți în momentul când pronunțați o sentință de condamnare?

  Victor Sandu: De la începutul accederii mele în funcția de judecător am luat o decizie fermă pe care o respect și în zilele de azi: să mă conduc strict de lege. Asta mă ajută să îmi îndeplinesc munca de judecător or în această meserie sentimentele și emoțiile trebuie delimitate de activitatea profesională.

  BizLaw: Cât timp vă ia să luați o decizie? Au fost cazuri când nu ați fost sigur de hotărârea luată?

  Victor Sandu: De fiecare dată când trebuie să iau o decizie într-un dosar mai complicat, îmi pun la dispoziție mai mult timp. Judecătorii sunt la fel oameni, cu emoții și diferite trăiri. Tocmai de aceea când iau o decizie revin la ea a doua zi, mai examinez probele și circumstanțele. Eu merg pe principiul ”de șapte ori măsoară și o dată taie”
  
  Abia după ce am măsurat de 7 ori, am cântărit fiecare circumstanță a cauzei și sunt 100% sigur de decizie, pronunț sentința. În aceste cazuri este vorba despre destinele oamenilor, iar noi trebuie să aplicăm legea corect: dacă e nevinovat, să plece liber, dacă a greșit, să fie pedepsit.

  Iar în privința pedepselor, nu sunt adeptul sancțiunilor dure. Acestea trebuie aplicate cu atenție. Un om, dacă e la prima abatere pentru o infracțiune ușoară, de exemplu, nu este neapărat să-i fie aplicată o pedeapsa aspră prevăzută pentru acel gen de infracțiune. Multor persoane le pare rău pentru situația în care au ajuns, iar o pedeapsă mai blândă va fi mult mai eficientă asupra comportamentului său de mai departe. Pedepsele dure fac oamenii mai duri și am putea primi efectul invers decât cel dorit.

  BizLaw: Ați emis o decizie fără precedent prin care au fost acordate despăgubiri pentru un accident produs în regiunea transnistreană. Anterir nu au fost acordate  asemenea compensații fiind la bază situația internă a țării. Cum ați luat această hotărâre?

  Victor Sandu: Am acționat în strictă conformitate cu Constituția Republicii Moldova și legislația în vigoare. Eu nu mă implic în situația politica a statului. Iar faptul că nu există un precedent nu este motiv de neaplicare corectă a legii. A fost un dosar ca oricare altul în privința acordării despăgubirilor, iar ceea ce trebuia de făcut a fost să fie aplicată legea.

  BizLaw: Care a fost soarta acestei decizii? A fost contestată?

  Victor Sandu: Sigur că a fost contestată. Mereu o parte va fi nemulțumită de decizia luată de instanță. În cazul dat, decizia a fost menținută de Curtea de Apel și, ulterior, și de Curtea Supremă de Justiție.

  BizLaw: Ce faceți în timpul în care nu sunteți la muncă. Știm că sunteți pasionat de motoare. Cum se împacă munca de judecător cu pasiunea pentru motociclete?

  Victor Sandu: Judecătorii sunt și ei oameni, în afara funcției deținute, astfel după orele de muncă îmi permit să mă ocup cu activități care îmi aduc satisfacție spirituală. Fiecare om are nevoie, pe lângă dezvoltare profesională, și de dezvoltare personală. Pasiunea pentru motoare a apărut din copilărie și a rămas. E un mod de a mă relaxa și a de a ”evada” din rutină.

  Sursa: BizLaw

• Încheierea instanței de judecată asupra recuzării este sau nu susceptibilă de a fi atacată? A fost sesizată Curtea Constituțională

  Un magistrat solicită Curții Constituționale să se expună în privința constituționalității textului art. 35 alin. (3) din Codul de procedură penală și anume sintagma ”….(3) Încheierea instanței de judecată asupra recuzării nu este susceptibilă de a fi atacată.…”. Magistratul Victor Sandu, de la Judecătoria Chișinău, sediu centru, susține că este clar faptul că, căile de atac reprezintă mijloacele procedurale prin care se cere și se obține anularea sau deformarea totală ori parțială a unei hotărâri judecătorești. Controlul judiciar care se realizează prin intermediul căilor de atac, poate fi definit ca fiind dreptul și obligația instanțelor judecătorești superioare de a verifica, în condițiile și cu procedura stabilită de lege, legalitatea și temeinicia hotărârilor, pronunțate de instanțele judecătorești inferioare și de a casa sau modifica acele hotărâri care sunt greșite sau de a le confirma pe cele legale și întemeiate.

  Astfel, controlul judiciar se declanșează prin intermediul căilor de atac. Rațiunea căilor de atac se justifică și pe motivul că nu toate elementele cauzei și probele se cunosc întotdeauna la prima judecată, ci se descoperă mai târziu. Pentru părțile litigante, controlul judiciar realizat prin intermediul căilor de atac reprezintă o garanție sigură că drepturile și interesele lor deduse judecății vor fi valorificate. În caz contrar, ei pot exercita căile de atac.

  Подробнее

  Un magistrat solicită Curții Constituționale să se expună în privința constituționalității textului art. 35 alin. (3) din Codul de procedură penală și anume sintagma ”….(3) Încheierea instanței de judecată asupra recuzării nu este susceptibilă de a fi atacată.…”. Magistratul Victor Sandu, de la Judecătoria Chișinău, sediu centru, susține că este clar faptul că, căile de atac reprezintă mijloacele procedurale prin care se cere și se obține anularea sau deformarea totală ori parțială a unei hotărâri judecătorești. Controlul judiciar care se realizează prin intermediul căilor de atac, poate fi definit ca fiind dreptul și obligația instanțelor judecătorești superioare de a verifica, în condițiile și cu procedura stabilită de lege, legalitatea și temeinicia hotărârilor, pronunțate de instanțele judecătorești inferioare și de a casa sau modifica acele hotărâri care sunt greșite sau de a le confirma pe cele legale și întemeiate.

  Astfel, controlul judiciar se declanșează prin intermediul căilor de atac. Rațiunea căilor de atac se justifică și pe motivul că nu toate elementele cauzei și probele se cunosc întotdeauna la prima judecată, ci se descoperă mai târziu. Pentru părțile litigante, controlul judiciar realizat prin intermediul căilor de atac reprezintă o garanție sigură că drepturile și interesele lor deduse judecății vor fi valorificate. În caz contrar, ei pot exercita căile de atac.

  În sesizare se mai spune că pentru judecătorii ale căror hotărâri ( încheieri) urmează a fi controlate, căile de atac reprezintă un stimulent în muncă și o armă de luptă împotriva neglijenței. Pentru judecătorii ce urmează să judece căile de atac, importanța lor se relevă prin necesitatea de a asigura buna și raționala funcționalitate a acestora.

  Autorul sesizării susține că prin lipsirea căilor de atac împotriva actului instanței, cât și a acțiunilor procesuale întreprinse de instanță, se evită o verificare multilaterală în fapt și în drept a acestuia, iar această verificare se face doar în măsura în care acest act a fost atacat. Sub această ipoteză, absolvirea participanților la proces de acest drept, și anume posibilitatea de a ataca actul unei instanțe inferioare, va abate instanța ierarhic superioară învestită să examineze întreaga cauză sub toate aspectele de fapt și de drept. Prin urmare, instanța împuternicită verifică hotărârea atacată pe baza materialului din dosarul cauzei și a oricăror documente noi prezentate în instanței.

  În contextul jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului și, în special, al hotărârii din 25 iulie 2000 în cauza Tierce și alții împotriva San Marino, s-a susținut că instanța de apel, precum și instanța de recurs – în cazul în care nu este prevăzută calea de atac a apelului, au obligația de a examina o cauză în fapt și în drept, și nu pot proceda la o apreciere globală asupra vinovăției sau a nevinovăției inculpatului, fără a-l asculta pe acesta, și fără a evalua, în mod direct, elementele de probă prezentate de părți. În caz contrar, procedura derulată în fața lor neîndeplinind exigențele unui proces (s-a încălcat dreptul la un proces echitabil, drept garantat de art.6 CEDO ). În aceste condiții, hotărârea instanței, în cazul în care nu este prevăzută calea de atac a apelului, sau recursului, este nelegală.
  Sursa: bizlaw.md

• Arestarea preventivă: Un judecător sesizează Curtea Constituțională

  Un magistrat de la Judecătoria Chișinău, sediul Centru, solicită controlul constituționalității prevederilor art. 185 alin.(1) Cod de procedură penală. Excepția de neconstituționalitate, ridicată din oficiu de judecătorul Victor Sandu, a fost efectuată în cadrul cauzei penale de învinuire a două persoane de comiterea infracțiunii prevăzute de art.186 alin.(5) din Codul penal.

  Articolul 185 alin.(1) din Codul de procedură penală se referă la arestarea preventivă și spune că ”(1) Arestarea preventivă constă în deținerea învinuitului, inculpatului în stare de arest în locurile și în condițiile prevăzute de lege. Arestarea preventivă constituie o măsură excepțională și se dispune doar atunci când se demonstrează că alte măsuri nu sunt suficiente pentru a înlătura riscurile care justifică aplicarea arestării și în cazul infracțiunilor care, au fost săvîrșite fără aplicarea constrângerii fizice sau psihice, nu s-au soldat cu cauzarea de prejudicii vieții și sănătății persoanei sau nu au fost săvârșite de un grup criminal organizat sau de o organizație criminală, învinuitul, inculpatul nu a recunoscut vina în comiterea infracțiunii”.

  Подробнее

  Un magistrat de la Judecătoria Chișinău, sediul Centru, solicită controlul constituționalității prevederilor art. 185 alin.(1) Cod de procedură penală. Excepția de neconstituționalitate, ridicată din oficiu de judecătorul Victor Sandu, a fost efectuată în cadrul cauzei penale de învinuire a două persoane de comiterea infracțiunii prevăzute de art.186 alin.(5) din Codul penal.

  Articolul 185 alin.(1) din Codul de procedură penală se referă la arestarea preventivă și spune că ”(1) Arestarea preventivă constă în deținerea învinuitului, inculpatului în stare de arest în locurile și în condițiile prevăzute de lege. Arestarea preventivă constituie o măsură excepțională și se dispune doar atunci când se demonstrează că alte măsuri nu sunt suficiente pentru a înlătura riscurile care justifică aplicarea arestării și în cazul infracțiunilor care, au fost săvîrșite fără aplicarea constrângerii fizice sau psihice, nu s-au soldat cu cauzarea de prejudicii vieții și sănătății persoanei sau nu au fost săvârșite de un grup criminal organizat sau de o organizație criminală, învinuitul, inculpatul nu a recunoscut vina în comiterea infracțiunii”.

  Judecătorul consideră că textul art. 85 din Codul de procedura penală, mai exact sintagma “….și în cazul infracțiunilor care au fost savârșite fără aplicarea constrângerii fizice sau psihice, nu s-au soldat cu cauzarea de prejudicii vieții și sănătății persoanei sau nu au fost săvîrșite de un grup criminal organizat sau de o organizație criminal, învinuitul, inculpatul nu are cunoscut vina în comiterea infracțiunii…..”, contravine următoarelor prevederi din Constituția Republicii Moldova:

  • Art. 4 din Constituție – Dispoziţiile constituţionale privind drepturile şi libertăţile omului se interpretează şi se aplică în concordanţă cu Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, cu pactele şi cu celelalte tratate la care Republica Moldova este parte. (2) Dacă există neconcordanţe între pactele şi tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului la care Republica Moldova este parte şi legile ei interne, prioritate au reglementările internaţionale;
  • Art. 7 din Constituție – Constituția Republicii Moldova este Legea ei Supremă. Nici o lege și nici un alt act juridic care contravine prevederilor Constituției nu are putere juridică;
  • Art. 8 alin.(l) din Constituție – Republica Moldova se obligă să respecte Carta Organizației Națiunilor Unite și tratatele la care este parte, să-și bazeze relațiile cu alte state pe principiile și normele unanim recunoscute ale dreptului internațional;
  • Art. 16 din Constituție –  (1) Respectarea și ocrotirea persoanei constituie o îndatorire primordială a statului. (2) Toți cetățenii Republicii Moldova sunt egali în fața legii și a autorităților publice, tară deosebire de rasă, naționalitate, origine etnică, limbă, religie, sex, opinie, apartenență politică, avere sau de origine socială;
  • Art. 20 alin.(l) din Constituție – Orice persoană are dreptul la satisfacție efectivă din partea instanțelor judecătorești competente împotriva actelor care violează drepturile, libertățile și interesele sale legitime;
  • Art. 21 din Constituție – Orice persoană acuzată de un delict este prezumată nevinovată până când vinovăţia sa va fi dovedită în mod legal, în cursul unui proces judiciar public, în cadrul căruia i s-au asigurat toate garanţiile necesare apărării sale; 
  • Art. 26 alin.(l) din Constituție – Dreptul la apărare este garantat;
  • Art. 54 alin.(l) din Constituție – în Republica Moldova nu pot fi adoptate legi care ar suprima sau ar diminua drepturile și libertățile fundamentale ale omului și cetățeanului.

  La baza sesizării se află un caz în care două persoane au fost reținute pentru că ar fi sustras un automobil și mai multe instrumente muzicale, prejudiciul fiind în proporții deosebit de mari, de peste jumatate de milion de lei. Ulterior, măsura preventivă aleasă inculpaților arestul preventiv a fost înlocuită cu arest la domiciliu. Mai târziu, măsura preventivă fiind schimbată în liberare provizorie sub control judiciar.

  Judecătorul a indicat că determinarea cu precizie a momentului din care se poate vorbi despre de arestarea preventiva prezintă o deosebită importanță, întrucât din acel moment se limitează libertatea persoanei. Pentru a proteja persoanele suspectate de săvârșirea infracțiunilor împotriva acțiunilor arbitrare ale organelor de urmărire penală normele de procedură penală stabilesc anumite drepturi speciale care permit persoanei să reacționeze prin mijloace legale pentru apărarea drepturilor sale. Indiferent de calitatea pe care o are persoana: bănuit, învinuit, inculpat într-un proces penal pentru apărarea sa, dobândește anumite drepturi speciale. 

  La fel, magistratul susține că arestul preventiv reprezintă o măsura excepțională de constrângere care poate fi aplicată în condițiile prevăzute de art.176 de către judecătorul de instrucție sau instanța de judecată. Astfel prevederile articolului 185 Cod de procedură penală și anume sintagma ”inculpatul nu a recunoscut vina” nu corespund rigorilor constituționale și ale Convenției Europene a Drepturilor Omului, precum și ale jurisprudenței CtDEO în materia garantării principiilor preeminenței dreptului, cât și principiului nevinovăției. 

  Mai mult, principiul nevinovăției consfințit în Constituție constituie o regulă a probatoriului prin postulatul in dubio pro reo. Aplicarea arestării preventive este adaptată prin norme foarte clare, pentru a evita arbitrarul sau criteriile prea vaste de apreciere a pericolului persoanei al cărei arest se solicită.

  Obligațiile pozitive în virtutea Convenției Europene a Drepturilor Omului, despre care menționăm, nu au o definiție comună generată de normele Convenției Europene, însă pentru judecătorul european, obligațiunile pozitive se caracterizează, în primul rând, prin faptul că ele cer în mod concret de la autoritățile naționale să ”ia măsurile necesare” pentru salvgardarea unui drept sau încă mai precis ”să adopte măsuri rezonabile și adecvate pentru a proteja drepturile individului”.

  Astfel, Curtea relevă că acest principiu presupune, prin definiție, că orice persoană este prezumată nevinovată atât timp cât vinovăția sa nu este stabilită în conformitate cu legea. Privită ca o garanție procedurală în contextul unui proces penal, prezumția de nevinovăție impune exigențe în privința sarcinii probei.

  Totodată a fost invocat motivul – ”inculpatul nu și-a recunoscut vina”, ceea ce reprezintă o violare a dreptului de a tăcea, a drepturilor prevazute de art.64 si art.66 Cod de procedura penala, cât și incapabilitate cu principiul nevinovăției.

  În cauza Capeau c. Belgiei (hotărârea din 13 ianuarie 2005) Curtea, referindu-se la bănuielile rezonabile, reamintește în această privință că în domeniul penal problema administrării probelor trebuie să fie abordată din punctul de vedere al art. 6 § 2 și obligă, inter al ca sarcina de a prezenta probe să revină acuzării … Prin urmare, raționamentul comisiei apel în materie de detenție preventivă inoperantă este incompatibil cu respectarea prezumției nevinovăției. Curtea, de asemenea, menționează că, în acest caz, motivele din care acest drept există în normele internaționale țin, în special, de necesitatea de a proteja acuzatul împotriva aplicării forței coercitive abuzive din partea autorităților, ceea ce evită erorile judiciare și permite să fie atinse scopurile prevăzute de art.6 al Convenției Europene pentru Drepturile Omului. În particular, dreptul de a nu contribui la propria incriminare presupune că în cauza penală acuzația caută să-și întemeieze argumentația fără a recurge la elemente probante, obținute prin constrângere sau presiuni, în pofida voinței acuzatului.

  Curtea apreciază negativ utilizarea în exclusivitate a unor temeiuri formale sau citarea unor texte de lege la emiterea hotărârilor judecătore și de aplicare a arestării. Excepțiile legale de la garanția dreptului la libertate și siguranță a persoanei sunt enumerate exhaustiv în art. 5, p. 1 c), al Convenției având o interpretare strictă. Temeiurile date sunt aplicabile pentru orice măsură preventivă și nu doar pentru aplicarea arestării.

  Un alt argument este că în Codul de procedură penală (art. 176, alin. 1) se utilizează noțiunea desuficiente temeiuri rezonabile de a presupune, susținute prin probe – o condiție care să justifice aplicarea arestării. În hotărârea plenului se menționează sarcina procurorului de a dovedi existența și seriozitatea riscurilor. În cauza Paladi c. Moldovei, Curtea reiterează că atunci când este vorba de privarea de libertate, este deosebit de important ca principiul general al certitudinii juridice să fie respectat. Prin urmare, este esențial ca toate condițiile pentru privarea de libertate, prevăzute de legislația națională, să fie clar definite și ca însăși legislația să fie previzibilă atunci când este aplicată, încât ea să corespundă standardului de ”legalitate” stabilit de Convenție. Un standard care cere ca toată legislația să fie suficient de exactă încât să permită unei persoane – în caz de necesitate, cu o consultare adecvată – să prevadă, într-o măsură rezonabilă, consecințele pe care o anumită faptă le poate avea, ținând cont de circumstanțe.

  Termenul ”necesitatea” din art. 5, punctul 1 c) al CEDO sugerează că trebuie să existe o necesitate justificată pentru privarea de libertate. Din acest punct de vedere, nu este suficient să se facă referință la circumstanțele precum negarea vinovăției.

  În cauza Saundres c. Regatul Unit (17 decembrie 1996) Curtea stabilește că scopul privilegiilor împotriva autoîncriminării este, în viziunea Curții, de a-l proteja pe acuzat de acțiunile necorespunzătoare ale autorităților și, astfel, de a evita erorile judiciare. Dreptul la absența autoîncriminării vizează, în primul rând, respectarea voinței persoanei acuzate de a păstra tăcerea și a presupune că în cauzele penale, acuzarea să fie făcută drept dovadă împotriva acuzatului, fără a obține probe prin metode coercitive sau opresive împotriva voinței acuzatului. Curtea reamintește că, dacă chiar art.6 al Convenției nu menționează în mod expres dreptul de a păstra tăcerea și una din componentele lui – dreptul de a nu contribui la propria incriminare, aceasta se dovedește totuși prin prezența lui în normele internaționale recunoscute, care se află în centrul noțiunii de proces echitabil, consacrat prin acest articol. 

  Astfel, susține magistratul, nu tăcerea inculpatului este o probă a acuzării, ceea ce înseamnă că dacă s-a creat situația când inculpatul tace și nu recunoaște vina, există dubii până la stabilirea vinovăției, iar această stare a probelor va fi menținută până când dubiile nu vor fi înlăturate prin alte probe concludente. Tăcerea și nerecunoașterea vinei inculpatului nu poate servi în acest caz ca o dovadă a înlăturării dubiilor și aplicarea unei măsuri coercitivarea care limitează dreptul al libertate. Astfel, neînlăturarea dubiilor, chiar dacă inculpatul tace, duce la interpretarea acestora în favoarea inculpatului, pornind de la prezumția nevinovăției determinată de rigorile unui proces echitabil.

  Totodată dispoziția contestată și anume “ …în cazul infracțiunilor care au fost săvârșite fără aplicarea constrângerii fizice sau psihice nu s-au soldat cu cauzarea de prejudicii vieții și sănătății persoanei sau nu au fost săvârșite de un grup criminal organizat sau de o organizație criminal…” este necesar să corespundă principiului ”legalității”. Aceasta trebuie să presupună că atât circumstanțele pe care se bazează acuzațiile aduse, cât și condițiile pentru aplicarea privării de libertate sunt, pe măsura posibilității, prevăzute de lege într-un mod clar.

  Astfel, legislația și practica aplicării normelor de procedură trebuie să genereze o clasificare rațională a riscurilor pe care trebuie să le aprecieze instanța de judecată la aplicarea sau prelungirea termenului arestării preventive.

  Curtea Constituțională, la fel, a menționat că ”preeminența dreptului în materie penală exprimă printre altele asigurarea legalității infracțiunilor și pedepselor; inadmisibilitatea aplicării extensive a legii penale, în detrimentul persoanei, în special, prin analogie”. Curtea a menționat constant că ”incriminarea faptelor în legile penale, stabilirea pedepsei pentru ele, precum și alte reglementări, se întemeiază pe rațiuni de politică penală. Astfel, legea penală constituie un ansamblu de reguli juridice, formulate într-o manieră clară, concisă și precisă. Or, calitatea legii penale constituie o condiție vitală pentru menținerea securității raporturilor juridice și ordonarea eficientă a relațiilor sociale”.

  Autorul sesizării a mai precizat că CtEDO a accentuat că temeiurile pentru luarea unei hotărâri referitoare la aplicarea arestării preventive nu pot fi ”generale și abstracte”. Trebuie să existe un risc concret și specific de intervenție în probe. În aceste condiții,  textul art. 185 alin. (1) din Codul de procedură penală nu corespunde criteriilor de calitate a normei de drept: previzibilitcite, precizie și claritate și, ca efect, este incompatibilă cu norma constituțională.

  Sursa: bizlaw.md

   

• Decizie fără precedent! Despăgubiri acordate pentru un accident produs în regiunea transnitreană

  Un șofer, care deținea asigurare Carte Verde emisă de Ucraina, a fost implicat într-un accident rutier, produs în orașul Bender din regiunea transnitreană, și a fost recunoscut vinovat. Biroul Național de Asigurătorilor Auto a refuzat să achite despăgubirile celuilalt șofer, motivând că accidentul a fost constatat de autoritățile neconstituționale, iar probele nu pot fi luate în calcul. Prin urmare, compania de asigurări care avea încheiat cu celalalt șofer un contract de asigurare CASCO s-a adresat în judecată, împotriva Biroului Național al Asigurătorilor Auto, și a solicitat încasarea prejudiciului material în mărime de 3.915 lei, în ordine de subrogare și a cheltuielilor de judecată.

  În motivarea cererii reclamanta a indicat că în 2014, între CA ”Garanție” SA și Compania RCT ”NOBEL ILAC SNAY VE TICAPET ANONIM SIRKETI” a fost încheiat contractul de asigurare facultativă CASCO. Ulterior, în orașul Bender s-a produs accidentul rutier, în care a fost implicat autovehiculul asigurat și alt autoturism, de model Renault Magnum. Potrivit dosarului administrativ, vinovat de producerea accidentului rutier a fost recunoscut conducătorul automobilului Renault Magnum, care în momentul accidentului rutier deținea polița de asigurare Carte Verde emisă de Compania de Asigurări ”Перша” din Ucraina.

  Подробнее

  Un șofer, care deținea asigurare Carte Verde emisă de Ucraina, a fost implicat într-un accident rutier, produs în orașul Bender din regiunea transnitreană, și a fost recunoscut vinovat. Biroul Național de Asigurătorilor Auto a refuzat să achite despăgubirile celuilalt șofer, motivând că accidentul a fost constatat de autoritățile neconstituționale, iar probele nu pot fi luate în calcul. Prin urmare, compania de asigurări care avea încheiat cu celalalt șofer un contract de asigurare CASCO s-a adresat în judecată, împotriva Biroului Național al Asigurătorilor Auto, și a solicitat încasarea prejudiciului material în mărime de 3.915 lei, în ordine de subrogare și a cheltuielilor de judecată.

  În motivarea cererii reclamanta a indicat că în 2014, între CA ”Garanție” SA și Compania RCT ”NOBEL ILAC SNAY VE TICAPET ANONIM SIRKETI” a fost încheiat contractul de asigurare facultativă CASCO. Ulterior, în orașul Bender s-a produs accidentul rutier, în care a fost implicat autovehiculul asigurat și alt autoturism, de model Renault Magnum. Potrivit dosarului administrativ, vinovat de producerea accidentului rutier a fost recunoscut conducătorul automobilului Renault Magnum, care în momentul accidentului rutier deținea polița de asigurare Carte Verde emisă de Compania de Asigurări ”Перша” din Ucraina.

  În urma accidentului rutier autovehiculul asigurat (CASCO) a fost parțial deteriorat, fiindu-i cauzat prejudiciu material în mărime de 3.915 lei. Despăgubirea de asigurare a fost transferată pentru efectuarea lucrărilor de reparație la stația specializată de reparație auto SRL ”Carauto Service”, ceea ce s-a confirmat prin ordin de plată. Deoarece în momentul producerii accidentului persoana vinovată deținea polița de asigurare Carte Verde, a fost înaintată reclamație de recuperarea prejudiciului material față de reprezentantul asigurătorului de răspundere civilă auto în Moldova – Biroul Național al Asigurătorilor de Autovehicule. Prin răspunsul acordat, Biroul a informat că actele referitoare la vinovăția părții implicate în accidentul rutier au fost întocmite de autorități neconstituționale ale regiunii transnistrene și nu pot fi admise ca probe.

  CA ”Garanție” SA a catalogat argumentele expuse de Birou drept neîntemeiate. Și asta pentru că Legea cu privire la asigurarea obligatorie de răspundere civilă pentru pagube produse de autovehicule nu prevede refuzul în achitarea despăgubirii de asigurare pe un astfel de motiv. Potrivit art. 7 alin. (1) al Legii, în cadrul asigurării obligatorii de răspundere civilă auto, cazul asigurat este accidentul produs de un autovehicul al cărui posesor a îndeplinit obligația de asigurare obligatorie de răspundere civilă auto, cu cauzarea prejudiciului.

  Judecătoria Chișinău, sediul Centru, a admis acțiunea înaintată de CA ”Garanție” SA. Hotărârea a fost pronunțată de magistratul Victor Sandu, prin care s-a dispus încasarea de la Biroul Național al Asigurătorilor de Autovehicule prejudiciului material în mărime de 3.915 lei şi a taxa de stat, în mărime de 270 lei.

  Biroul Național al Asigurătorilor de Autovehicule a atacat cu apel, în care a indicat că atât instanţa de fond a omis faptul că a fost indicat temeiul expres de refuz în achitarea despăgubirii de asigurare, cât şi faptul că la adoptarea hotărârii instanţa era obligată să verifice în ”esenţă” dacă au fost întrunite condiţiile pentru a considera situaţia invocată drept ”caz asigurat”. Mai mult ca atât, apelantul a precizat că nu este niciun înscris în cadrul căruia șoferul, declarat vinovat, recunoaşte expres vina în comiterea accidentului rutier.

  Apelantul a mai precizat că asigurătorul acordă despăgubiri dacă prejudiciile s-au produs din culpa asiguratului sau a utilizatorului de autovehicul. Respectiv, în cazul dat nu a fost întrunită una din condiţiile răspunderii asigurătorului, și anume vinovăţia asiguratului în comiterea accidentului rutier. La fel, a indicat că nu au fost prezentate dovezi admisibile referitore la vinovăţia titularului certificatului de asigurare ”Carte Verde”.

  Totuși, instanța de apel a precizat că persoanele care intră pe teritoriul Republicii Moldova cu autovehicule înmatriculate în străinătate se consideră asigurate, dacă posedă documente internaţionale de asigurare valabile în Republica Moldova. Instanța a mai precizat că Biroul administrează şi utilizează mijloacele Fondului de compensare, instituit pentru a garanta plata sumelor datorate către persoanele păgubite în Republica Moldova, de către deţinători de certificate de asigurare Carte Verde, emise de organizaţii de asigurare din străinătate. Curtea de Apel a precizat că hotărârea primei instanţe, prin care s-a dispus încasarea despăgubirii de asigurare, este una legală şi întemeiată. Astfel, în opinia instanţei de apel, lipsa deciziei structurilor de resort din Republica Moldova, în privinţa comiterii accidentului rutier, nu are ca efect respingerea cererii de chemare în judecată şi refuzare în achitarea despăgubirii de asigurare. Instanța a mai precizat că în condiţiile art.117 şi 118 Cod de procedură civilă, faptul producerii accidentului rutier, împrejurările în care acesta a fost comis şi vinovăţia persoanei de producerea acestuia, în rezultatul căruia au fost acuzate prejudicii proprietarului autovehiculului, sunt demonstrate prin mijloace de probă legal administrate în cadrul şedinţelor de judecată.

  Mai mult, argumentul invocat precum că vinovăția nu a fost stabilită de către instituția competentă din Republica Moldova, iar în lipsa faptul stabilirii vinovăției, Biroul nu are temei de achitare a despăgubirilor, a fost declarat de instanța de apel drept neîntemeiat. Și asta pentru că legea materială nu prevede un asemenea refuz în achitarea despăgubirii de asigurare.

  Prin urmare, Curtea de Apel a precizat că, la judecarea pricinii, prima instanţă a constatat şi elucidat pe deplin circumstanţele importante pentru soluţionarea pricinii, a interpretat şi aplicat corect normele de drept material cu pronunțarea unei hotărâri legale și întemeiate pe circumstanțele de fapt constatate în ședința de judecată, prin probe pertinente și concludente.

  Prin urmare, apelul declarat de către Biroul Național al Asigurătorilor Auto a fost respins ca fiind neîntemeiat. Biroul a depus recurs, prin care a solicitat admiterea acestuia, casarea deciziei Curții de Apel Chișinău și a hotărârii Judecătoriei Chișinău, cu emiterea unei noi hotărâri de respingere a acțiunii. În motivare se spune că soluția adoptată este neîntemeiată și prin admiterea acțiunii s-a admis un precedent, fiind admise în calitate de probe înscrisuri întocmite de structurile de forță neconstituționale ale autoproclamatei Republici Moldovenești Nistrene, prin care s-a constatat vina asiguratului în cauzarea accidentului rutier și s-a dispus încasarea despăgubirii de asigurare.

  Curtea Supremă de Justiție a precizat, însă, că argumentele invocate nu pot constitui temei de admisibilitate a recursului, deoarece nu denotă încălcarea esenţială, aplicarea eronată a normei de drept material sau a normei de drept procesual, aşa cum formal invocă recurentul şi, respectiv, nu constituie temei de casare a deciziei recurate. Prin urmare, recursul declarat de către Biroul Național al Asigurătorilor Auto a fost declarat inadmisibil.
  Sursa: bizlaw.md

• Decizie istorică pentru justiția din Moldova: un tânăr cu dizabilități psihosociale și-a redobândit capacitatea legală

  Judecătoria Centru din mun. Chișinău a emis în primă instanță marți, 2 mai, o decizie istorică pentru justiția moldovenească. Judecătorul Victor Sandu i-a restabilit capacitatea juridică deplină unui tânăr de 24 de ani cu dizabilități intelectuale și psiho-sociale, oferindu-i astfel oportunitatea de a trăi o viață împlinită și independentă, în condiții de demnitate și egalitate cu toți.

  
  Organizațiile pentru protecția drepturilor omului salută această decizie și încurajează replicarea acesteia la nivelul întregului sistem judiciar.
  
  «Persoanele cu dizabilități au drepturi egale de a decide asupra vieții lor, de aceea privarea de capacitate juridică este o încălcare, iar persoanele aflate în această situație trebuie restabilite în drepturi»

  Подробнее

  Judecătoria Centru din mun. Chișinău a emis în primă instanță marți, 2 mai, o decizie istorică pentru justiția moldovenească. Judecătorul Victor Sandu i-a restabilit capacitatea juridică deplină unui tânăr de 24 de ani cu dizabilități intelectuale și psiho-sociale, oferindu-i astfel oportunitatea de a trăi o viață împlinită și independentă, în condiții de demnitate și egalitate cu toți.

  
  Organizațiile pentru protecția drepturilor omului salută această decizie și încurajează replicarea acesteia la nivelul întregului sistem judiciar.
  
  «Persoanele cu dizabilități au drepturi egale de a decide asupra vieții lor, de aceea privarea de capacitate juridică este o încălcare, iar persoanele aflate în această situație trebuie restabilite în drepturi»

  Tânărul a fost lipsit de capacitatea sa legală la insistența organului de tutelă la vârsta de 18 ani. În felul acesta el a fost lipsit de dreptul de a lua decizii pentru sine, inclusiv dreptul de a întemeia o familie, a se angaja la serviciu, a decide asupra tratamentului medical și asupra modului de trai și planificarea vieții în general.

  În anul 2016, mama băiatului, fiind informată despre prevederile Convenției ONU privind Drepturile Persoanelor cu Dizabilități, și anume a articolului 12, care garantează capacitatea juridică pentru toate persoanele cu dizabilități în condiții de egalitate cu alții, a decis să meargă în instanța de judecată pentru a-l repune în drepturi. Decizia ei a fost motivată și de multitudinea cazurilor de abuz asupra persoanelor lipsite de capacitate legală.
  
  Mama băiatului a menționat că și-ar dori ca fiul ei să-și poată exercita toate drepturile atunci când ea nu va mai fi și că nu dorește ca o persoană străină sau o instituție să ia decizii în locul fiului său.
   

  Decizia Judecătoriei Centru a fost emisă în baza standardelor și a legislației internaționale, în special a prevederilor Convenției ONU privind Drepturile persoanelor cu Dizabilități. În procesul de judecată, tânărul a avut sprijinul Oficiului ONU pentru Drepturile Omului și al Institutului pentru Drepturile Omului din Moldova.

  În prezent, în Republica Moldova locuiesc în jur de 5000 de persoane lipsite de capacitate juridică, 600 dintre acestea fiind declarate incapabile după ratificarea Convenției ONU privind Drepturile Persoanelor cu Dizabilități.

  La data de 12 aprilie 2017 Comitetul ONU pentru drepturile persoanelor cu dizabilități a recomandat Republicii Moldova mai multe măsuri de îmbunătățire a situației acestor persoane, una dintre care se referă la «restabilirea capacității juridice depline a tuturor persoanelor cu dizabilități și revizuirea sistemului său de tutelă, cu scopul de a introduce mecanisme de luare asistată a deciziilor».
  Sursa: facebook.com

• (doc) „Mediere” pentru 1,3 milioane de euro, 100 de mii de USD și 230 de mii de lei, între Filat și avocații săi

  Biroul Asociat de avocați „Popa & Asociații” solicită de la Vladimir Filat, pe care-l reprezintă în dosarul penal intentat pe numele ex-premierului, încasarea a 1,3 milioane de euro, 100 de mii de USD și 230 de mii de lei.
  
  La data de 10 mai 2017, reprezentantul reclamantului Biroul Asociat de Avocați „Popa & Asociații”, avocata Cristina Bancu s-a adresat cu o cerere privind confirmarea unei tranzacții de mediere și eliberarea titlului de executare silită. Prin acea cerere, Bancu a indicat faptul că, la 17 martie 2015, B.A.A „Popa & Asociații”  a încheiat cu Vladimir Filat contractul de asistență juridică nr. 17/15-VF din 17 martie 2015, în temeiul căruia primul s-a angajat să presteze servicii juridice, iar ultimul să achite costul acestor servicii conform prevederilor art. 2.2 din Contract. Bancu menționa că, până la acea dată, Filat înregistra o restanță de plată pentru serviciile juridice prestate în perioada ianuarie 2016 – aprilie 2017. Conform informațiilor din încheierea judecătoarească, Filat datora Biroului Asociat de Avocați:

  Подробнее

  Biroul Asociat de avocați „Popa & Asociații” solicită de la Vladimir Filat, pe care-l reprezintă în dosarul penal intentat pe numele ex-premierului, încasarea a 1,3 milioane de euro, 100 de mii de USD și 230 de mii de lei.
  
  La data de 10 mai 2017, reprezentantul reclamantului Biroul Asociat de Avocați „Popa & Asociații”, avocata Cristina Bancu s-a adresat cu o cerere privind confirmarea unei tranzacții de mediere și eliberarea titlului de executare silită. Prin acea cerere, Bancu a indicat faptul că, la 17 martie 2015, B.A.A „Popa & Asociații”  a încheiat cu Vladimir Filat contractul de asistență juridică nr. 17/15-VF din 17 martie 2015, în temeiul căruia primul s-a angajat să presteze servicii juridice, iar ultimul să achite costul acestor servicii conform prevederilor art. 2.2 din Contract. Bancu menționa că, până la acea dată, Filat înregistra o restanță de plată pentru serviciile juridice prestate în perioada ianuarie 2016 – aprilie 2017. Conform informațiilor din încheierea judecătoarească, Filat datora Biroului Asociat de Avocați:

  – 1.317.343,05 EURO (un milion trei sute șaptesprezece mii, trei sute patruzeci și trei) EURO;
  – 105.191,7 Dolari USD (una sută cinci mii, una sută nouăzeci și unu mii, șapte) Dolari USD;
  – 233.014,47 lei MDL (două sute treizeci și trei mii 14 lei, 47 bani) leiMDL.

  Conform acelorași informații, suma datoriei indicată mai sus s-a constituit din:
  – 751.732,84 EURO, 58.793,97 Dolari USD, 130.237,48 lei MDL – datoria de bază;
  – 544.716,96 EURO, 44.683,42 Dolari USD; 98.980,48 lei MDL – penalitatea contractuală și:
  – 20.893.25 EURO; 1.713.88 Dolari USD; 3.796.51 lei MDL – dobânda de întârziere.

  Bancu a menționat în instanța de judecată că la 21 aprilie 2017, pentru a preveni un proces civil,„precum și în vederea soluționării pe cale amiabilă a litigiului (disensiunilor) dintre părți, reclamantul a încheiat cu pârâtul o tranzacție de mediere, avînd ca obiect plățile restante (datoria) ale pârâtului rezultând din Contractul de asistență juridică nr. 17/15-VF din 17.03.2015. Subsidiar remarcă că, tranzacția de mediere a fost semnată în prezența mediatorului Dumitru Lefter, iar în conformitate cu pct. 4.6 din Tranzacția de mediere, părțile consimt că în cazul în care debitorul achită datoria în termen de 7 (șapte) zile (datoria de bază 751.732,84 EURO, 58.793,97 Dolari USD, 130.237,48 lei MDL), creditorul renunță la încasarea penalității contractuale în sumă de 155.220,59 EURO; 13.405,02 Dolari USD;
  29.694,14 lei MDL și a dobânzii de întârziere datorată”.

  Bancu a declarat instanței că tranzacția de mediere nu a fost executată benevol în termenul stabilit de către părți, astfel că, la momentul adresării în judecată, suma datoriei „în condițiile de executare silită include” penalitățile și dobânzile de întârziere și constituie:

  – 1.317.343,05 EURO (un milion trei sute șaptesprezece mii trei sute patruzeci și trei, 05) Euro,

  – 105.191,7 Dolari USD (una sută cinci mii una sută nouăzeci și unu, 7) Dolari USD, calculate în valuta națională la ziua efectuării plății

  – 233.014,47 lei MDL (două sute treizeci și trei mii paisprezece lei, 47 bani).

  Cristina Bancu a cerut instanței de judecată,  „având în vedere semnarea tranzacției de mediere și intenția părților de a evita inițierea unui proces civil”, confirmarea tranzacției de mediere și eliberarea titlului de executare silită. În ședință de judecată reprezentantul reclamantului Biroul Asociat de Avocați
  „Popa & Asociații”, Cristina Bancu a declarat că susține cererea pe motivele de fapt și de drept invocate în ea, solicitând totodată confirmarea tranzacției de mediere nr. 1/04 și eliberarea titlului de executare silită. În ședință de judecată Vladimir Filat nu s-a prezentat, iar instanța a recepționat refuzul acestuia de a fi etapat în ședință de judecată.

  Audiind participanții la proces, studiind materialele dosarului, instanța de judecată însă a respins cererea de confirmare a tranzacției de mediere dintre părți în procedură de mediere. Încheierea a fost emisă de judecătorul Judecătoriei Chișinău, Victor Sandu,  la 24 iunie 2017.

  Judecătorul și-a motivat decizia prin faptul că „în conformitate cu legea, Codul de procedură civilă, părțile sunt obligate să se folosească cu bună-credință de drepturile lor procedurale. Instanța judecătorească pune capăt oricărui abuz de aceste drepturi dacă prin abuz se urmărește tergiversarea procesului sau inducerea sa în eroare”.

   

  „Având în vedere tranzacția de mediere încheiată la 21 aprilie 2017 în cadrul medierii, între participanți, instanța reține că, medierea judiciară este o modalitate flexibilă, rapidă și centrată pe soluționarea litigiului, ea înlătură diverse carențe ale sistemului contradictoriu și reprezintă o alternativă puternică în raport cu un proces care tranșează și mai puțin conciliază. Subsecvent, medierea este perfect adaptată litigiilor care au rezistat tuturor celorlalte forme de înțelegere extrajudiciară. Prin mediere părțile sunt aduse în situația de a-și reasuma litigiul de care s-au desesizat și de a încerca să îl soluționeze
  potrivit intereselor lor. Prin urmare, medierea subzistă atât timp cât subzistă dreptul la mediere, or dreptul
  la mediere este stipulat în mod expres în art. 21 din Legea cu privire la mediere Nr.
  137 din 03.07.2015.

  „Instanța lecturând textul tranzacției de mediere încheiată la 21 aprilie 2017, în parte capitolul nr.IV Obiectul Tranzacției, nr. V Efectul Juridic al Tranzacției de Mediere, cât și capitolul cu nr. VI cu titlu Clauze Speciale, se atestă inopinanța acestora cu actul juridic încheiat anterior, în speță Contractul de Asistență juridică nr.17/15-VF din 17 martie 2015 încheiat între Biroul Asociat de Avocați „POPA & ASOCIAȚII”,
  prin reprezentant avocatul Igor Popa și pârâtul Vladimir Filat”.

  „În asemenea împrejurări, instanța constată că admiterea cererii privind confirmarea tranzacției ar contravine și principiului securității raporturilor juridice, încalcă drepturile, libertăţile şi interesele legitime ale persoanei, și ar constitui o violare a art.6 §1 al Convenției Europene pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale. O distanțare de la principiul respectiv este justificată doar atunci când este determinată de circumstanțe cu caracterele substanțiale și obligatorii”, precizează judecătorul.

  Biroul „Popa &Asociații” nu a fost însă de acord cu încheierea judecătorului Victor Sandu și a atacat-o la Curtea de Apel Chișinău. Cererea a fost pusă pe rol pentru ziua de 11 noiembrie 2017.

  Deși părțile se află în proces de judecată, la sfârșitul lunii august 2017, biroul condus de Igor Popa a depus, în numele lui Vladimir Filat recurs în anulare la CSJ, iar anterior, s-au adresat și la Curea Europeană a Drepturilor Omului.

  Biroul de avocați  „Popa & Asociații a răspuns, în scris, solicitării ZdG de a comenta cazul. „De fapt, nu este vorba despre un litigiu clasic în instanța de judecată, ci despre confirmarea unei tranzacții de mediere convenite de comun acord cu Domnul Filat. Casa de Avocatură Popa și Asociații în continuare îi prestează servicii juridice Domnului Filat și îi apără drepturile și interesele legale. Pentru a nu admite interpretări eronate legate de suma datoriei, menționez că aceasta vizează inclusiv plățile cuvenite avocaților din SUA, Germania, Romania și RM pentru serviciile juridice prestate în favoarea Domnului Filat. Timp de aproape 2 ani, echipa noastră de avocați, a îndeplinit un volum mare de lucru în acest dosar complex. Pentru a exclude speculațiile de orice gen, punctez că, nu există nici un fel de disensiuni între Biroul nostru de avocați și Domnul Filat”, anunță Biroul.

  Vladimir Filat a fost condamnat la 27 iunie 2016 la nouă ani de închisoare cu executare, după ce a fost găsit vinovat de corupere pasivă și trafic de influență de un complet de judecători ai Judecătoriei Buiucani, din care au făcut parte magistrații Galina Moscalciuc, Andrei Niculcea și Sergiu Lazari. Vineri, 11 noiembrie 2016, judecătorii Nichifor Corochii, Ludmila Ouș și Maria Negru de la CA Chișinău au hotărât să menține condamnarea fostului premier. Miercuri, 22 februarie 2016, magistrații Curții Supreme de Justiție (CSJ) Vladimir Timofti, Nadejda Toma și Constantin Alerguș au examinat admisibilitatea recursurilor declarate de procuror, inculpatul Vladimir Filat și avocatul acestuia, Igor Popa, a Sandei Diviricean, fosta soție a inculpatului, a Societății pe Acțiuni „Ipteh”, dar și a companiilor „Worldway Limited”, „Kapital Invest Company” și „Kapital Invest Co” împotriva hotărârii Curții de Apel (CA) Chișinău care, în iunie 2016, a menținut sentința de condamnare la nouă ani de închisoare emisă de Judecătoria Buiucani în privința lui Vladimir Filat. Magistrații au decis că recursurile sunt „inadmisibile și vădit neîntemeiate”.

  Vlad Filat a fost reținut la 15 octombrie 2015 după un denunț al primarului de Orhei, Ilan Șor. Vladimir Filat este deținut în penitenciarul nr. 13 din mun. Chișinău.
  Sursa: zdg.md

• Trei judecători recent numiți în funcție au depus jurământul în fața Consiliului Superior al Magistraturii

  Svetlana Tizu, Victor Sandu și Mihai Murguleț, numiți în funcția de judecător la 04 februarie 2015, au depus jurământul în faţa Consiliului Superior al Magistraturii la 10 februarie 2015, în ședință solemnă.

  Noii judecători au jurat să respecte Constituţia şi legile ţării, drepturile şi libertăţile omului, să-și îndeplinească cu onoare, conştiinţă şi fără părtinire atribuţiile ce le revin.

  Подробнее

  Svetlana Tizu, Victor Sandu și Mihai Murguleț, numiți în funcția de judecător la 04 februarie 2015, au depus jurământul în faţa Consiliului Superior al Magistraturii la 10 februarie 2015, în ședință solemnă.

  Noii judecători au jurat să respecte Constituţia şi legile ţării, drepturile şi libertăţile omului, să-și îndeplinească cu onoare, conştiinţă şi fără părtinire atribuţiile ce le revin.

  Depunerea jurământului a fost consemnată într-un proces-verbal, fiind semnat de către preşedintele Consiliului Superior al Magistraturii, Victor Micu şi de către noii magistrați.
  Svetlana Tizu și Victor Sandu au fost numiți în funcția de judecător la Judecătoria Centru, municipiul Chișinău, iar Mihai Murguleț la Judecătoria Buiucani, municipiul Chișinău, pe un termen de 5 ani, de către Președintele Republicii Moldova, Nicolae Timofti, la propunerea Consiliului Superior al Magistraturii.

   

   

• Președintele Nicolae Timofti a semnat decretele de numire în funcție a opt magistrați

  Președintele Republicii Moldova, Nicolae Timofti, a semnat, la propunerea Consiliului Superior al Magistraturii, decretele de numire în funcție a opt magistrați.

  Doamnele Angela Bostan, Veronica Negru și Natalia Simciuc au fost numite în funcția de judecător la Curtea de Apel Chișinău.

  Domnul Oleg Moraru a fost numit în funcția de judecător la Curtea de Apel Bălți.Domnul Ion Rusu a fost numit, pe un termen de patru ani, în funcția de vicepreședinte al Judecătoriei Drochia.
   

  Pe un termen de 5 ani au fost numiți în funcție următorii magistrați:

  Domnul Mihai Morguleț - judecător la Judecătoria Buiucani, municipiul Chișinău;

  Domnul Victor Sandu - judecător la Judecătoria Centru, municipiul Chișinău;

  Doamna Svetlana Tizu - judecător la Judecătoria Centru, municipiul Chișinău.
   

  Totodată, prin decret prezidențial domnul Vasile Taban a fost eliberat din funcţia de judecător la Judecătoria Șoldănești în legătură cu comiterea unor abateri disciplinare.

  Подробнее

  Președintele Republicii Moldova, Nicolae Timofti, a semnat, la propunerea Consiliului Superior al Magistraturii, decretele de numire în funcție a opt magistrați.

  Doamnele Angela Bostan, Veronica Negru și Natalia Simciuc au fost numite în funcția de judecător la Curtea de Apel Chișinău.

  Domnul Oleg Moraru a fost numit în funcția de judecător la Curtea de Apel Bălți.Domnul Ion Rusu a fost numit, pe un termen de patru ani, în funcția de vicepreședinte al Judecătoriei Drochia.
   

  Pe un termen de 5 ani au fost numiți în funcție următorii magistrați:

  Domnul Mihai Morguleț - judecător la Judecătoria Buiucani, municipiul Chișinău;

  Domnul Victor Sandu - judecător la Judecătoria Centru, municipiul Chișinău;

  Doamna Svetlana Tizu - judecător la Judecătoria Centru, municipiul Chișinău.
   

  Totodată, prin decret prezidențial domnul Vasile Taban a fost eliberat din funcţia de judecător la Judecătoria Șoldănești în legătură cu comiterea unor abateri disciplinare.

   

• CCM: Condiționarea aplicării arestului preventiv de recunoaștere a vinei este contrară Constituției

  Curtea Constituțională (CCM) a declarat neconstituțională o prevedere din Codul de procedură penală și a admis astfel excepţia de neconstituţionalitate ridicată de către judecătorul Victor Sandu, precum și prin sesizarea depusă de către un grup de deputați liberali. Din decizia de astăzi a CCM, rezultă că persoanele în privința cărora a fost dispusă măsura preventivă a arestului în baza textului declarat neconstituțional trebuie puse în liberate în cel mai scurt timp. 

  Curtea a admis excepţia de neconstituţionalitate ridicată de către judecătorul Victor Sandu, în dosarul nr. 1-1039/14, pendinte la Judecătoria Chișinău, sediul Centru, precum și sesizarea depusă de către deputații în Parlament, dnii Mihai Ghimpu, Ion Apostol, Roman Boțan, Ion Casian, Petru Cosoi, Ștefan Vlas și Alina Zotea-Durnea.

  Подробнее

  Curtea Constituțională (CCM) a declarat neconstituțională o prevedere din Codul de procedură penală și a admis astfel excepţia de neconstituţionalitate ridicată de către judecătorul Victor Sandu, precum și prin sesizarea depusă de către un grup de deputați liberali. Din decizia de astăzi a CCM, rezultă că persoanele în privința cărora a fost dispusă măsura preventivă a arestului în baza textului declarat neconstituțional trebuie puse în liberate în cel mai scurt timp. 

  Curtea a admis excepţia de neconstituţionalitate ridicată de către judecătorul Victor Sandu, în dosarul nr. 1-1039/14, pendinte la Judecătoria Chișinău, sediul Centru, precum și sesizarea depusă de către deputații în Parlament, dnii Mihai Ghimpu, Ion Apostol, Roman Boțan, Ion Casian, Petru Cosoi, Ștefan Vlas și Alina Zotea-Durnea.

  Curtea a remarcat că orice persoană este considerată nevinovată până la rămânerea definitivă a unei hotărâri judecătoreşti de condamnare. Totuși, acest principiu nu se opune faptului ca, pe parcursul procesului penal, să fi aplicate măsuri preventive împotriva unei persoane acuzate de comiterea unei infracțiuni. Ceea ce impune acest principiu este ideea potrivit căreia, pe de o parte, arestarea unei persoane nu presupune faptul că la sfârşitul procesului aceasta va fi condamnată, ci că este posibilă orice soluţie, inclusiv cea a achitării sale.

  Pe de altă parte, atunci când aplică o măsură preventivă, judecătorul nu trebuie să pună în discuţie problema vinovăţiei persoanei bănuite că a comis o infracţiune, ci numai dacă există probe sau informaţii suficiente din care să decurgă bănuiala că acea persoană a comis acea faptă, precum și să constate dacă există un motiv relevant și suficient care să justifice aplicarea unei măsuri preventive (riscul sustragerii persoanei de la urmărirea penală sau de la judecarea cauzei; riscul afectării înfăptuirii justiţiei; riscul comiterii altor infracţiuni; riscul producerii de dezordini publice).

  În baza principiului prezumţiei nevinovăţiei, sarcina probei îi revine acuzării, iar situațiile îndoielnice sunt interpretate în favoarea celui acuzat. De asemenea, prezumţia de nevinovăţie implică pentru acuzat dreptul de a propune probe în favoarea sa şi de a nu depune mărturii împotriva sa.

  Totodată, orice privare de libertate trebuie să fie legală. Cerința legalității nu este îndeplinită prin simpla respectare a dreptului intern relevant; trebuie ca dreptul intern să se conformeze el însuşi Constituției și Convenţiei Europene, inclusiv principiilor generale enunţate sau presupuse de acestea.

  CCM a stabilit că persoanele în privința cărora a fost dispusă măsura preventivă a arestului în baza textului declarat neconstituțional trebuie puse în liberate în cel mai scurt termen de la pronunțarea acestei hotărâri.

  Așadar, arestarea preventivă care are ca motiv faptul că persoana nu și-a recunoscut vina în privința comiterii infracțiunii imputate aduce atingere de o manieră disproporționată drepturilor de a tăcea și de a nu contribui la propria incriminare. Totodată, prevederile contestate constrâng persoana să-și recunoască vina în privința comiterii faptei imputate pentru a nu-i fi aplicată măsura preventivă a arestului, fapt care încalcă dreptul la liberate și siguranță.

  Această hotărâre este definitivă, nu poate fi supusă nici unei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării şi se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.

  Textul integral al hotărârii poate fi găsit pe pagina web a Curţii Constituţionale.
  Sursa: realitatea.md

Оставь комментарий